Sute de copii își pierd viața în călătoriile disperate pe mare

Hope* își strânge în brațe cele trei fiice pe barca supraaglomerată. Niciuna dintre ele nu este înotătoare.

_______________________________________________________________________________________________

,,Nu plânge, mamă. Va veni nava de salvare.” Acestea au fost ultimele cuvinte ale lui Mercy*, în vârstă de 10 ani.

Odată cu apariția navei de salvare, cei 140 de pasageri din Gambia și Nigeria au fost cuprinși de panică pe barca în derivă pe Marea Mediterană. Barbații care puteau înota au sărit în mare, dezechilibrând barca și făcând-o să se răstoarne.

Strângând-o pe mica Faith la piept, Hope a fost aruncată în apă și a fost prinsă sub barcă. Cinci minute mai târziu, o mână a ridicat-o spre barca de salvare.

,,Cealaltă fiică a mea stătea acolo. Am întrebat-o: ,,Unde este sora ta?,” povestește Hope, educatoare la grădiniță în Nigeria. ,,Dar urgența era bebelușul care nu mai respira.

 Au luat-o pe nava mare și au încercat să o reanimeze, dar nu s-a mai putut face nimic.”

,,De aceea am pierdut minute esențiale în care mi-aș fi putut căuta fiica cea mare, pierdută pe mare. Am spus echipei de salvare despre ea. Au căutat, dar era deja dispărută.”

În septembrie 2015, imaginea corpului neînsuflețit a sirianului Alan Kurdi, în vârsta de trei ani, a născut sentimente puternice în nenumărați oameni, motivați să acționeze.

De atunci, copii ca fiicele lui Hope – în vârstă de numai opt respective 14 luni, continuă să se înece cu sutele, în încercările disperate de a traversa Marea Mediterană în căutare de siguranță, protecție sau o viață mai bună în Europa.

De la moartea lui Alan, pe 2 septembrie 2015, UNHCR, Agenția ONU pentru refugiați, raportează cel puțin 8,500 de refugiați și migranți care și-au pierdut viața sau au dispărut încercând să traverseze Marea Mediterană singuri, printre ei un număr necunoscut de copii.

,,Deși numărul de sosiri în Europa a scăzut drastic de la moartea lui Alan, oamenii continuă să parcurgă această călătorie, iar mulți dintre ei și-au pierdut viața în acest proces,” declară UNHCR.

La sfârșitul anului trecut, un număr record de 22,5 milioane de refugiați au fost strămutați de război și persecuție la nivel mondial, mai mult de jumătate dintre aceștia fiind copii.

UNHCR subliniază necesitatea unor soluții și a unor alternative mai sigure, astfel încât mamele precum Hope să nu își mai riște viețile în călătorii disperate.

Cuprins de violența din Nigeria, soțul ei deja fugise în Europa. Confruntându-se cu aceleași amenințări, Hope și fiicele ei au urmat traversarea periculoasă a deșertului către Libia, înainte de a plăti un contrabandist pentru a traversarea letală către Italia într-o barcă supraaglomerată, fără veste de salvare sau măcar un telefon pentru a chema ajutor.

,,Dacă oamenii rămân fără speranță și trăiesc în frică, ei vor continua să își parieze viețile pe aceste călătorii disperate.”

,,Nu am avut de ales când am decis să plec cu fetele mele,” spune Hope, care a solicitat azil în Italia și locuiește acum într-un centru de recepție din Messina, împreună cu singura fiică rămasă în viața, Charity*.

,,Nu m-am putut întoarce acasă din cauza amenințărilor primite din partea dușmanilor soțului meu. Dar nu am putut să rămân nici în Libia. Locul devenise prea periculos pentru copii în ultimul an. Trebuia să îmi inchid fetele în casă de câte ori ieșeam.”

UNHCR susține o implicare sporită a comunității internaționale pentru preveni pierderea vieților pe mare.

,,Liderii politici trebuie să colaboreze pentru a dezvolta alternative mai sigure, pentru a-i informa mai eficient pe cei care au în vedere călătoriile periculoase de acest fel și, cel mai important, pentru a aborda cauzele profunde ale acestor migrații, prin rezolvarea conflictelor și crearea de oportunități reale în țările de origine.”

* Numele au fost schimbate din motive de protecție