Nămolul și ploaia agravează situația refugiaților Rohingya
TABĂRA DE REFUGIAȚI KUTUPALONG, Bangladesh – Când i-a fost incendiat satul în Myanmar, Rabeya Khattm și-a adunat cei șase copii și a fugit prin ploile musonice.
După călătoria de opt zile pe terenul dur și prin ploaia necontenită pentru a ajunge în Bangladesh, doi dintre copiii ei au început să simtă frisoane.
Dar acum este în cele din urmă pe uscat, sub o prelată UNHCR, copiii ei – în vârstă de câteva luni până la 11 ani – s-au adunat în jurul ei pe o folie de plastic, copilul ei bolnav sub învelit, în poala sa.
„Ploaia nu mă mai poate ataca.”
„A plouat toată ziua de ieri și nu am putut dormi – dar acum ploaia nu mă mai poate ataca,” spune ea.
Aproximativ 421,000 de Rohingya – o minoritate musulmană în mare parte apatridă în Myanmar – au sosit în Bangladesh de la izbucnirea ultimului conflict violent pe 25 august.
Rabeya se numără printre mii de copii, femei și bărbați în această așezare improvizată din afara taberei de refugiați Kutupalong din Bangladesh, care beneficiază acum de o livrare de ajutoare umanitare UNHCR.
Agenția ONU pentru refugiați a oferit aproximativ 150 de corturi de familie refugiaților nou-veniți și au încă 6.000 de persoane care vor sosi în zilele următoare, a declarat Franklin Golay, membru al echipei UNHCR și parte dintr-o echipă care oferă apă, latrine, corturi și adăposturi în zonă.
UNHCR oferă, de asemenea, prelate pentru refugiații din așezare, care se întinde pe un teren accidentat, devenind mocirlă din cauza ploilor torențiale sezoniere. Nămolul ajunge până la nivelul gleznelor pe poteci.
Familie Rohingya strămutată încearcă să traverseze pentru a ajunge la tabăra de refugiați improvizată. © UNHCR/Paula Bronstein
,,Cel mai important este să avem un refugiu, deoarece încă mai avem mulți oameni care dorm pe drumuri fără nimic,” a spus Golay, care estimează populația așezării informale la aproximativ 15.000, aceasta crescând zilnic.
,,Apa și canalizarea sunt, de asemenea, o problemă esențială pentru că există defecare în aer liber, iar oamenii consumă apă din surse neprotejate”, a adăugat el.
Deși Rabeya și copiii ei primesc acum ajutor, mulți sunt încă expuși acestor elemente și se chinuie- printre ei Khadija, în vârstă de 65 de ani, care a fugit din Myanmar după ce atacatorii i-au incendiat în totalitate satul.
Epuizată după o călătorie de o săptămână pe jos, se trântește pe pământ. Dinții ei sunt pătați cu roșu, de la mestecarea betelului pentru a diminua foamea.
,,Devin din ce în ce mai slabă,” spune ea. Întrebată de ce are nevoie, a spus: ,,Adăpost, hrană, apă și medicamente.”
Împreună cu ea este Amina Khadun. Ne arată brațul rupt în atacul ce a avut loc asupra satului ei.
Ruptura fiind netratată, brațul se bălăngăne într-un unghi nenatural.
,,Am nevoie de ajutor,” spune ea. ,,Nu am adăpost, nu am nimic de mâncat. Nu am nimic.”
Este nevoie urgentă de sprijinul dumneavoastră pentru a ajuta copiii, femeile și bărbații refugiați din Bangladesh. Vă rugăm donați.
