Relocarea

 

Unii refugiaţi nu se pot întoarce acasă sau nu doresc să facă acest lucru deoarece ar continua să se confrunte cu persecuţie la întoarcere. Mulţi trăiesc în situaţii periculoase sau au nevoi specifice, care nu pot fi adresate în prima ţară în care au primit azil.

În astfel de circumstanţe, UNHCR ajută prin relocarea acestora într-o ţară terţă, ca singura soluţie durabilă şi viabilă în condiţii de siguranţă. De obicei, la nivel global, aproximativ unu la sută dintre cazuri sunt submitate de către UNHCR în vederea relocării. Ţara de relocare îi pune la dispoziţie refugiatului protecţie fizică şi juridică, inclusiv accesul la drepturi civile, politice, economice, sociale şi culturale similare cu cele de care beneficiază cetăţenii proprii. Refugiaţii trebuie să aibă, de asemenea, posibilitatea de a deveni în cele din urmă cetăţeni cu drepturi depline.

Relocarea este o experienţă care schimbă viaţa cuiva. Este deopotrivă o provocare şi o sursă de satisfacţie. Refugiaţii sunt deseori relocaţi într-o ţară unde societatea, limba şi cultura sunt complet diferite de cele din ţara de origine. Eficienţa primirii şi integrării lor este benefică atât pentru refugiaţii relocaţi, cât şi pentru ţara de relocare. Guvernele şi organizaţiile non-guvernamentale prestează servicii pentru a facilita integrarea acestora, precum orientare culturală, lingvistică şi formare profesională, dar şi programe de promovare a accesului la educaţie şi la angajare.

Doar un număr mic de state participă în prezent la programele de relocare ale UNHCR. Statele Unite ale Americii se află pe primul loc în topul statelor de relocare în ceea ce priveşte numărul de locuri puse la dispoziţie, în timp ce Australia, Canada şi ţările nordice prevăd, de asemenea, un număr important de locuri anual. În ultimii ani a existat o creştere a numărului de ţări implicate în relocare în Europa şi America Latină. România a devenit stat de relocare în 2010, prin alocarea unei cote de 40 de locuri anual.

România şi Slovacia au stabilit centre de tranzit în regim de urgenţă în Timişoara (România) şi Humenné (Slovacia), pentru evacuarea refugiaţilor care se confruntă cu un risc grav în prima ţară de refugiu. În timp ce procesul lor de relocare este procesat, aceste facilităţi le garantează o şansa de a trăi într-un mediu sigur, unde beneficiază de servicii de asistenţă. În plus, aceste centre le oferă şi statelor de relocare o locaţie stabilă pentru a desfăşura procedurile de relocare, care presupun interviuri, cursuri de limbă şi de orientare culturală.

Cele două centre sunt cofinanţate de către UNHCR, ceea ce presupune şi oferirea de consultanţă de specialitate referitoare la problemele de gestionare şi de protecţie.

UNHCR din Europa Centrală ia parte şi în cadrul proiectului EUREMA care se ocupă cu relocarea refugiaţilor recunoscuţi în Malta către alte state membre ale UE.


Centrul de Tranzit în Regim de Urgenţă de la Timişoara (CTU)

Prima facilitate din Europa destinată evacuării de urgenţă şi relocării ulterioare a refugiaţilor aflaţi în situaţii de urgenţă.


Centrul de Tranzit în Regim de Urgenţă (CTU) Humenne

O soluţie sigură pentru refugiaţii aflaţi în nevoie de evacuare este centrul de tranzit în regim de urgenţă din Slovacia.