Mojtaba visează să găsească un leac pentru cancer.
Mojtaba, 22 de ani: ,,Drumul spre Europa a fost foarte greu. Aveam numai 13 ani la vremea aceea. Mi-am pierdut fratele cel mare pe drum. S-a înecat la trecerea din Turcia către Grecia. După asta, a trebuit să mă descurc singur. Cel mai greu lucru pentru mine a fost faptul că nu știam în cine pot să am încredere și în cine nu. Dar am fost norocos. În Austria, am găsit o familie care m-a susținut și care încă mă susține. Iar acum sunt la facultate, studiez biologia moleculară.
În copilăria mea nu a existat conceptul de știință. Mi-am ajutat părinții cu câmpurile din provincia Ghazni. Ei erau fermieri, creșteau cartofi, fructe și legume. Eram înconjurați de Talibani. Fiind parte din minoritatea Hazara, eram mereu în pericol. Se simțea ca o închisoare. Nu puteam să ne deplasăm liber, și mai devreme sau mai târziu, urma să fim atacați. Europa a fost singura noastră speranță la siguranță.”
“Familia mea afgană e cu mine acum, iar eu îmi urmez visul de a cerceta științific cancerul. Mi-ar plăcea să plec din Austria să-mi iau doctoratul, poate în Scoția, acolo sunt mulți neurochirurgi foarte buni. Sunt foarte hotărât să lupt împotriva cancerului.”
Mojtaba Tavakoli avea doar o educație elementară când a fugit de Talibani în Afghanistan la vârsta de 13 ani. Acum are 22 de ani și studiază biologia moleculară la Universitatea de Medicină din Viena, și speră să-și construiască un viitor în cercetarea cancerului. Familia Tavakoli, membri ai minorității persecutate Hazara din Afghanistan, și-au trimis doi dintre fii în Europa in 2006, pentru a scăpa de Talibani. Dupa ce fratele lui mai mare, Morteza, 18, s-a înecat în marea Egee, Mojtaba și-a continuat călătoria singur. În Austria, a fost susținut de către un cuplu Austriac, Marion Weigl și Bernhard Wimmer.
Odată ce a primit azil în Austria, Mojtaba a putut să-și aducă familia din Afganistan. Fratele său mai mic, Mustafa, 12, a murit luptându-se cu cancerul, în Viena în 2014. Pierderea personală și bunătatea celor care l-au susținut îl motivează pe Mojtaba.
,,Am văzut lucruri pe care oamenii care au trăit de două ori mai mult ca mine nu le-au văzut, spune. Asta mă face să fiu disciplinat și să mă asigur că mă folosesc de toate oportunițățile și că îmi fac familia mândră.”
Exprimă-ți solidaritatea alături de refugiații precum Mojtaba prin semnarea petiției #AlăturiDeRefugiați astăzi.
Ți-a plăcut povestea lui Mojtaba? Distribuie-o și prietenilor tăi!
Share on Facebook Share on Twitter