Foto: © UNHCR / Michal Novotný
De la început la sfârșit sau de la sfârșit la început, noua carte cu ilustrații a Tereze Pchalková funcționează oricum, și fără bariera cuvintelor spune povestea emoționantă a unui tată refugiat și a fiicei sale, care vin în Europa.
Tereza, 29 de ani, care a creat cartea New Home pentru masterul ei, o arată copiilor refugiați pentru prima dată în timpul unei ieșiri la grădina zoologică din orașul ceh Ústí nad Labem.
„Am așteptat cu nerăbdare acest moment”, spune ea. „Voi vedea reacția lor. Am făcut-o pentru copii. Acesta este întregul scop al cărții”.
Familiile de refugiați, majoritatea din Kazahstan, se bucură de excursia organizată de voluntari din programul iVolunteer al UNHCR. Soarele a ieșit în timp un trenuleț al grădinii zoologice ia pe toată lumea pe deal până la prima atracție, țarcul elefantului. Pădurile din jur sunt mai verzi și mai curate decât în vremea comunistă, când industriile chimice poluau această zonă.
În timp ce copiii urmăresc mișcările de circ ale elefantului, adulții vorbesc. Au fugit de persecuție și cer să nu fie identificați. O mamă kazahă, acoperită cu un voal și îmbrăcată în negru, spune: „Europa este tolerantă. Nimeni nu mă întreabă de ce merg așa.” Un tată kazah spune: „Am plecat din cauza dictaturii. Nu am văzut niciun viitor pentru copiii noștri. Europa a făcut de 100 de ori mai mult pentru a ne ajuta.”
Dorința de a-i ajuta pe refugiați a motivat-o pe Tereza când picta acuarelele pentru cartea ei, în ultimul an la Universitatea Plzeň, unde a studiat legarea și ilustrarea cărților.
„Am văzut dezbaterea (despre migranți) în mass-media și felul în care, în mod distorsionat au fost arătați drept o amenințare”, spune ea. „Dar străinii pe care i-am întâlnit la universitate erau deștepți. Eram îngrijorată cu privire la refugiați – cum trebuie să se simtă complet pierduți. Am crezut că această carte este cel mai bun lucru pe care l-am putut face. ”
Bazându-se doar pe imagini, New Home funcționează în două direcții, introducând copiii refugiați în aspecte ale vieții europene și ajutând copiii europeni să înțeleagă cum este să fii refugiat.
Foto: © UNHCR / Michal Novotný
Foto: © UNHCR / Michal Novotný
Foto: © UNHCR / Michal Novotný
Personajele sunt un tată și o fiică, care fug dintr-o țară sfâșiată de război pentru a căuta siguranță. Tereza folosește nuanțe moi de gri pentru a arăta călătoria din țara natală și întreaga paletă de culori pentru a ilustra sosirea lor în noua casă.
Cartea poate fi parcursă de la început la final, ca o călătorie de la război la siguranță sau de la final către început, ca o amintire a războiului evocată dintr-un loc sigur. Nici o țară nu este numită, dar cititorii ar putea ghici că familia evadează din Orientul Mijlociu și găsește refugiu în Cehia. „Nu spun că Orientul Mijlociu este mohorât și Republica Cehă este colorată”, spune Tereza. „Mai degrabă, culorile sepia sunt folosite pentru a arăta amintiri ale unei țări de origine care se estompează.”
Lipsa cuvintelor este de asemenea importantă. „Nu există nici o barieră lingvistică”, spune Tereza. „Cartea poate fi folosită în orice țară, cu oameni din multe țări.” UNHCR finanțează o primă ediție în câteva sute de exemplare, care va fi donată școlilor și centrelor de refugiați. De asemenea, Tereza a înscris New Home într-un Concurs Internațional de Carte Ilustrată (fără cuvinte) din Mulazzo, Italia. Rezultatele vor fi anunțate în august.
Foto: © UNHCR / Michal Novotný
Foto: © UNHCR / Michal Novotný
Foto: © UNHCR / Michal Novotný
Foto: © UNHCR / Michal Novotný
New Home este prima carte a lui Tereza. Născută la Ostrava, Tereza a dat dovadă de talent artistic la școală, unde obișnuia să facă mâzgălituri artistice pe eseurile sale. Desigur, ca orice copil ceh, a crescut cu poveștile celebre ale lui Zdeněk Miler despre cârtița Krtek și prietenii săi din pădure.
Picturile sale delicate sunt realizate în aceeași tradiție magică, de basm din Cehia. Personajele refugiate ajung într-un ținut de livezi înflorite, cu castele la orizont; de zăpadă și îngeri la Crăciun, a copiilor care aleg marionete la târgul de Crăciun.
Ultimul tablou îi arată pe tată și fiică, amândoi provining dintr-un loc sumbru, presărat de bombe și morminte, bucurându-se de soare printre flori sălbatice pe un câmp de vară. Și acum a venit momentul să testăm cartea cu copiii kazahieni de la grădina zoologică. Aceștia au ajuns la animalele acvatice și stau rând pe un rând, urmărind mișcarea nesigură a focilor.
Cartea este deschisă ca o armonică și așezată pen genunchi. Ei văd mai întâi imaginile de război, sepia, apoi întorc cartea pentru a privi imaginile colorate din cealaltă parte. Tereza zâmbește timid. Fără cuvinte, copiii înțeleg repede despre ce este povestea. O casă în flăcări, o ambulanță, arme… „Știu, știu ce se întâmplă! ” strigă ei. „Îmi place stilul cărții”, spune Halil, 14 ani, cel mai mare dintre copii. „Este atât de diferită, atât de neobișnuită”, spune Rachmat, 11 ani. „Imaginile sunt foarte bine desenate. Cred că aș dori să adaug eu ceva în spațiile libere. ” Tereza este ușurată și încântată. „Da, sunt foarte fericită”, spune ea. „Sunt surprinsă de felul în care au reacționat; de faptul că erau atât de interesați. Și vorbesc limba cehă atât de fluent. Se exprimă atât de bine. Nu mă așteptam la asta.
Share on Facebook Share on Twitter
