Mohamad, 31, is in his first year at the Romanian National University of Music, studying classical composition.
Muzicianul sirian Mohamad Zatari are un sentiment „undeva între panică și nerăbdare” în momentul în care se pregătește să pășească pentru prima dată pe scena Conservatorului din București pentru a cânta la instrumentul său muzical tradițional numit oud.
La acest instrument, o rudă a lăutei, mandolinei și chitarei, Mohamad urmează să cânte propria compoziție, o piesă intitulată „Drumul”.
Să fie vorba de propriul său drum de la Alep la București? „Ar putea fi”, spune el, precaut cu formulele verbale. „Există tot felul de drumuri”.
Mohamad, 31 de ani, este în primul an la Universitatea Națională de Muzică București, unde studiază compoziție clasică. A părăsit Alep în 2009, când tensiunea se simțea în aer și războiul se întrezărea la orizont.
Întâi a fost în Arabia Saudită și mai apoi a venit în România, unde a primit azil. Are o soție româncă, Magda Vîlcea, 37 de ani, și o fetiță în vârstă de doi ani pe care o cheamă Aida. Ceilalți membri ai familiei sale sunt împrăștiați prin Arabia Saudită și Turcia.
Înainte de concert, Mohamad se relaxează pe covoarele și pernele cafenelei sale iraniene preferate, meditând la muzică și la straniile întorsături ale destinului.
Cântă la oud de la vârsta de 14 ani. Spre deosebire de lăuta europeană, limitată în general la repertoriul muzical de demult, oud-ul a străbătut veacurile până în zilele noastre și figurează în orice context peste tot în lumea arabă și în Turcia. Dar oare îi poate găsi un rost acestui instrument și în România?
Din întâmplare, Mohamad s-a întâlnit cu Mehdi Aminian, un muzician iranian care locuiește acum în Austria. „Așa au vrut sorții”, spune el. „Cumva am ajuns aici împreună”. Și tot împreună au realizat și un CD numit Quieter than Silence (Mai tăcut decât liniștea). „Acesta a reprezentat protestul nostru împotriva vacarmului din lume”.
Acum, Mohamad își dorește să meargă dincolo de interpretarea muzicii orientale în Europa. „Nu sunt nostalgic”, spune el, „deși o singură notă mă poate transporta uneori direct înapoi în Alep”.
Visează la o nouă fuziune între muzica arabă și cea europeană. Oud-ul se potrivește cu multe instrumente, atât clasice, cât și moderne. „Cu saxofonul, de ce nu?”
„Oud-ul meu reprezintă o conexiune cu țara natală, dar totodată este ceva mai presus de atât. Este conexiunea mea cu lumea”.
Pentru a-și vedea visul cu ochii, Mohamad a înțeles că e nevoie de o educație muzicală de tip european, ceea ce a presupus mai întâi luarea examenelor de bacalaureat ca orice alt elev de liceu din Europa.
„Am dat examen la geografie, istorie și limba și literatura română”, spune el. „Am picat prima oară la română și a trebuit să mai dau odată. Adrenalina mea atinsese cote maxime”.
Ulterior, a dat admitere la Conservator la materii precum citirea unei partituri la prima vedere, teoria muzicii, și armonie, printre altele. A intrat și, la vârsta de 30 de ani, a devenit un student matur. Pentru a-și finanța studiile, lucrează ca grafician.
„Încă mai am sentimentul că sunt cu un pas în urmă în ce privește muzica europeană, iar profesorii mei sunt undeva aici sus”, spune el, arătând deasupra capului.
Mohamad este sub presiune săptămâna aceasta, căci are de susținut două concerte, două seri la rând.
În prima seară, se alătură corului studențesc Juventus Academica într-un spectacol în care cântă ca bariton lucrări complexe ale unor compozitori precum Morley, Monteverdi și Haydn.
Seara următoare, deschide un concert al studenților din anul întâi în care-și etalează fiecare diverse instrumente.
Cu doar câteva ore înainte de acest al doilea concert, are un tutorial cu profesorul de compoziție, Prof. Mihaela Vosganian, pentru indicații de ultim moment legate de debutul său solo la oud.
Prof. Vosganian l-a observat pe Mohamad atunci când acesta se pregătea pentru admiterea la Conservator.
„Era diferit de ceilalți elevi”, spune ea. „Venea dintr-un alt mediu și era deja interpret. Mi-am dat seama că putea fi printre cei mai buni”.
Profesoara Vosganian, renumită printre altele pentru un ciclu de spectacole numit Interferențe, este ea însăși interesată de muzica internațională și de fuziunile culturale.
Întâlnirea ei cu Mohamad poate că nu a fost chiar o coincidență, spune ea. „E posibil să fi fost o rațiune divină în asta”.
În timpul lecției, îi place ceea ce îi arată el, dar spune: „Trebuie să facem unele compromisuri – este vorba despre adaptarea muzicii tale la muzica noastră și invers. De aceea te afli aici”.
Concret, ea îl sfătuiește să-și acordeze instrumentul înainte să înceapă să cânte, și nu în timp ce cântă, așa cum procedează artiștii arabi de obicei. Și îi mai spune că tricoul pe care îl poartă nu este suficient de elegant pentru o apariție pe scenă. Ca atare, Mohamad merge acasă să-și ia un sacou.
Mohamad recunoaște că la Conservator „nu se află în zona lui de confort” și că nu îi este ușor să se integreze. „În Siria, eram o persoană extrovertită. Aici, sunt mai degrabă introvertit”.
Integrarea ar trebui să fie un demers reciproc în care dai și primești, spune el. „Europa are manuale, are citirea partiturii la prima vedere, are polifonie, însă Europa a pierdut un lucru – reglajul firesc din care rezultă microtonurile”. Se referă la intervalele muzicale mici dintre note, pe care le putem auzi doar când se face un glissando.
Mohamad vrea să schimbe imaginea stereotipă de „deșert cu cămile” pe care oamenii o asociază cu lumea arabă și să găsească un raport muzical mai subtil. Deja are un elev din Anglia.
A sosit momentul să intre pe scenă. De la emoție, degetele îi sunt parcă de mămăligă. Însă intră încrezător pe scena Sălii George Enescu, pe a cărei orgă verde stă inscripționat aforismul latin Ars Longa, Vita Brevis (arta rezistă în timp, pe când viața e scurtă). Pune corzile în mișcare cu o forță surprinzătoare, dând viață tuturor microtonurilor, astfel că melodia devine un tablou sonor plin de mister. La sfârșit, aplauzele sunt călduroase și se aud strigăte de „bravo”. Absența criticilor din partea profesorilor poate fi considerată un mare compliment.
Share on Facebook Share on Twitter
