09-07-2012
BUCUREŞTI, 9 iulie 2012 (UNHCR) – Un cuplu ajunge la cabina de control paşapoarte din Aeroportul Otopeni din Bucureşti şi prezintă două paşapoarte false, care, în mod vădit nu le aparţineau. Faţa soţului nu semăna nici un pic cu cea a bărbatului din fotografie; faţa şi corpul femeii erau acoperite complet. Când a fost invitat de către poliţiştii de frontieră să-i urmeze pentru câteva întrebări, bărbatul a devenit nervos şi agresiv faţă de soţia sa – apucând-o pe aceasta de umeri şi împingând-o în camera de interviu.
Incidentul a coincis cu vizita la aeroport a participanţilor la Şcoala de Vară Regională pentru Poliţia de Frontieră, organizată de către UNHCR şi Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Române în Bucureşti la sfârşitul lunii iunie. Majoritatea celor prezenţi au rămas paralizaţi in faţa dramei care se desfăşura sub ochii lor – însă nu şi macedoneanca Dushanka Naumoska.
Văzând tratamentul la care era supusă femeia de către soţul său dar şi lipsa oricărei reacţii din partea poliţiştilor de la frontieră, Naumoska le-a cerul colegilor săi să facă ceva. Situaţia a devenit şi mai tensionată pe măsură ce grupul privea prin fereastra camerei de interviu cum femeia era redusă la tăcere de către soţul ei, de fiecare dată când încerca să vorbească, fără nici o intervenţie din partea poliţiştilor.
“În cei şase ani de serviciu la frontieră am fost martora multor situaţii şi cu toate acestea, nu mi-am putut stăpâni emoţiile. Singurul meu gând a fost acela că noi, cei care lucrăm la poliţia de frontieră şi la UNHCR în diverse ţări suntem martorii acestei situaţii şi că n-ar fi trebui să permitem să i se întâmple aşa ceva acelei femei” îşi aminteşte Naumoska, inspector senior în cadrul Centrului Regional de Vest al Poliţiei de Frontieră Macedonene.
Jocul de rol a făcut parte dintr-un program cu durata de o săptămână, destinat poliţiei de frontieră şi care îşi propune să facilitieze procesul de identificare a solicitanţilor de azil din grupurile migratorii mixte şi de asigurare a accesului acestora la protecţie. După jocul de rol participanţii au discutat în grup necesitatea separării cuplului astfel încât ambii soţi să poată vorbi, precum şi necesitatea de a avea interpreţi şi intervievatori de ambele sexe.
Cursul intitulat “Respectarea dreptului la azil în contextul combaterii migraţiei ilegale” a fost primul program regional de pregătire de acest fel desfăsurat în Europa Centrală şi de Est şi a inclus participanţi din Belarus, Bulgaria, Macedonia, Moldova, Polonia, România, Slovacia şi Ucraina.
“Studenţii” – care îi vor pregăti la rândul lor pe colegii de acasă- au învăţat despre cadrul legislativ European, principille fundamentale aplicabile protecţiei refugiaţilor şi au discutat situaţiile întâlnite în activitatea lor de zi cu zi. Ei au analizat rolul poliţiei de frontieră în protecţia refugiaţilor şi provocările unui comportament etic şi ale unei comunicări adecvate la punctele de trecere a frontierei. Un mesaj cheie a fost acela că solicitanţii de azil nu sunt migranţi ilegali sau infractori şi deci, nu ar trebui trataţi astfel, chiar dacă adesea trec frontiera ilegal sau folosesc documente false.
Câteva zile mai târziu, in timpul unui alt exercitiu de simulare, politiştii de frontieră şi-au jucat propriul rol când au fost confruntaţi cu o persoană care ar fi avut nevoie de protecţie. De această dată, solicitanta de azil cu documente false (un angajat UNHCR) a fost mai întâi intervievată la punctual de control al paşapoartelor după care a fost invitată la o discuţie mai amănunţită. Pe parcusul simulării, partcipanţii au pus în practică cele învăţate la curs. Exerciţiul a avut rolul să sublinieze importanţa prezenţei unui interpret, a menţinerii echilibrului între compasiune şi atitudine oficială dar şi a faptului că o femeie solicitantă de azil trebui să fie intervievată, pe cât posibil, de către o altă femeie pentru a o ajuta să se simtă mai în siguranţă.
Foto: Participanţii îşi pregătesc prezentările la un scenariu pe care au trebuit să îl analizeze. © UNHCR/E. Simon
“Participanţii nu învaţă numai din prezentări, vizite de studiu şi prelegeri. Un beneficiu extraordinar îl reprezintă contactele pe care le stabilesc aici precum şi schimbul de experienţă de care au parte” a declarat Igor Ciobanu, Ofiţer regional de protecţie la Biroul Regional al UNHCR pentru Europa Centrală.
Participanţii au valorificat şansa de a învăţa din experienţa colegilor din ţările învecinate. “Înainte de a veni la Bucureşti, credeam că este sufficient faptul că avem legislaţia şi regulamentele noastre, că ne facem meseria şi restul nu priveşte pe nimeni” a spus Valery Timchenko de la Departamentul Străini din cadrul Serviciului Politiei de Frontieră Ucraina.
“Însă după ce am ascultat atâtea lucruri despre experienţa poliţiei în România, am realizat că este loc de mai bine în ceea ce priveşte felul cum procedăm noi acum” a continuat Timchenko care are 20 de experienţă în diverse funcţii la frontieră.
În practica actuală în Ucraina, dacă un migrant ilegal nu solicită azil în mod expres, poliţia de frontieră înaintează cazul la instanţă care aproape inevitabil, va recomanda returnare persoanei respective în ţara din care a sosit. Timchenko spune că această practică ar trebui schimbată; poliţiştii de la frontieră ar trebuie să acorde mai multă atenţie cazurilor de potenţiali solicitanţi de azil pe care ar trebui să le transfere colegilor de la serviciul de imigrări, în situaţiile în care o persoană ar putea avea nevoie de protecţie. Odată ajuns acasă, spune Timchenko, va iniţia modificările cuvenite la procedura Ministerului de Interne. “Nu este sarcina noastră, a poliţiei de frontieră să decidem în privinţa acestor chestiuni delicate” a adăugat el.
UNHCR îşi propune să organizeze cursuri similare în anii următori şi speră ca numărul ţărilor participante să crească în viitor, pentru a cuprinde toate ţările Europei Centrale şi de Est.
Erno Simon in Bucresti, România
Share on Facebook Share on Twitter
