18-07-2012
TIMIŞOARA, România, 16 iulie (UNHCR) – Copil fiind, Saad* visa precum milioane de alţi copii, să devină pilot şi apoi jucător profesionist de fotbal. Însă războiul din Irak a schimbat totul în jur şi l-a determinat să-şi dorească a spune lumii întregi despre suferinţa din ţara sa.
Saad a devenit jurnalist politic în încercarea de a înţelege ce se întâmplă în jurul său şi a împărtăşi apoi şi altora. Însă ceea ce a început prin a fi sursa inspiraţiei sale a sfârşit prin a deveni sursa persecuţiei sale pentru ca în cele din urmă să-l determine să fugă din ţară. Astăzi, tânărul de 28 ani se află în România, fericit să-şi poată reclădi cariera profesională departe de pericol.
Saad a lucrat timp de trei ani la un cotidian naţional din Bagdad. El a muncit din greu şi cu dăruire în căutarea adevărului însă, după cum s-a dovedit curând, meseria de jurnalist într-un Irak sfâşiat de violenţe „este mai periculoasă decât orice altă meserie pentru că ajungi să fii urmărit de multe grupuri”.
În scurt timp, datorită articolelor sale a devenit o ţintă a persecuţiei. A fost urmărit şi a primit scrisori de ameninţare însă uciderea unui coleg sub privirile sale a fost pe departe momentul cel mai greu de suportat. În octombrie 2009, Saad a fost răpit şi ţinut prizonier timp de trei luni. A fost convins că nu va scăpa cu viaţă de acolo. „A fost cumplit de greu. Am văzut moartea cu ochii – moartea mea – de multe ori, de mii de ori.”
Când însă pierduse orice speranţă, Saad a reuşit să evadeze profitând de o percheziţie a trupelor americane. După ce a petrecut o noapte cu familia, la îndemnul acesteia, jurnalistul a hotărât să fugă din Irak. Până în ziua de astăzi, acesta îşi face griji cu privire la familie şi la modul în care plecarea sa i-a afectat pe cei de acasă.
Saad a reuşit să ajungă în Turcia, în speranţa că va pleca în Germania unde credea el, ar fi fost în siguranţă. El spune că a plătit 12,500 USD călăuzelor din nordul Turciei însă călătoria a fost un chin – înghesuit într-un spaţiu strâmt, în spatele cabinei şoferului, împreună cu un alt irakian kurd care dorea de asemenea să ajungă în Europa.
„Mi-a fost foarte greu să respir. Nu mă puteam mişca. Era iarnă, februarie, dar ne era cald pentru că stăteam într-un spaţiu foarte îngust” îşi aminteşte Saad care a mai spus că nu au putut nici mânca, bea sau merge la toaletă. Privind în urmă, Saad îi blestemă pe traficanţii de oameni numindu-i „negustori de carne vie” care n-au văzut în el decât „un sac de bani în mişcare”.
După trei zile, camionul a fost percheziţionat la graniţa româno-ungară unde cei doi au fost descoperiţi de către autorităţile române. „Atunci am văzut zăpadă în jurul meu şi a fost pentru prima dată în viată când vedeam aşa ceva. Astfel am realizat că sunt într-adevăr departe de ţara mea. Poate că eram în siguranţă.”
După ce a solicitat azil în România, în noiembrie 2011 Saad a obţinut statutul de refugiat. Spre deosebire de mulţi alţi refugiaţi din Europa centrală, Saad nu doreşte să plece mai departe, spre vest. Astăzi el locuieşte în cartierul studenţesc din Timişoara, reclădindu-şi viaţa, pas cu pas. „Mi-a fost dat să trăiesc alături de oamenii de aici. După câteva zile aveam deja prieteni” spune el.
Saad a învăţat limba română şi lucrează ca jurnalist independent la o publicaţie locală; cu toate acestea, nu câştigă încă suficient de mult pentru a se întreţine doar din jurnalism. Visul său este să scrie despre subiecte importante – poate chiar politică internaţională, în cadrul unei companii media de renume.
Tânărul irakian este recunoscător pentru sprijinul pe care îl primeşte de la cei din jur, inclusiv jurnalişti locali, care i-au oferit o a doua şansă. Admiţând că lucrurile nu vor fi uşoare într-o Românie cu economia în recesiune, Saad nu-şi pierde optimismul şi hotărârea de a reuşi.
„Nimic nu este imposibil” îşi spune el. „Am ajuns în România. Am crezut că nici măcar nu voi supravieţui aici. Şi iată că după doi ani vorbesc limba şi chiar lucrez ca jurnalist. Poate că e greu pentru alţi oameni dar eu voi reuşi.”
Deşi visul copilăriei sale de a deveni jucător profesionist de fotbal nu s-a împlinit, sportul joacă un rol important în viaţa sa. Astfel, Saad joacă fotbal şi aleargă două ore pe zi pentru a se menţine în formă, atât fizic cât şi psihic. „Atunci când fac sport nu mă mai gândesc la altceva” spune el, adăugând: „Las totul în urma mea.”
*Nume schimbat din motive de protecţie.
Ariane Rummery în Timişoara, România
Share on Facebook Share on Twitter
