31-10-2012
GENEVA, 21 Septembrie (UNHCR)– Agenţia ONU pentru refugiaţi a lansat noi recomandări cu privire la detenţia solicitanţilor de azil, afirmând îngrijorarea UNHCR faţă de incidenţa ridicată a recurgerii la detenţie în anumite ţări.
“Recomandările derivă din politicile UNHCR şi au rolul de a oferi consultanţă guvernelor şi altor entităţi cu competenţe decizionale de plasare a persoanelor în detenţie”, a spus purtătorul de cuvânt Adrian Edwards, adresându-se jurnaliştilor prezenţi la lansare.
În principiu, UNHCR se opune plasării în detenţie a persoanelor care solicită protecţie internaţională. Noile recomandări precizează cu claritate faptul că solicitarea de azil nu constituie un act criminal şi că orice formă de plasare automată în detenţie este interzisă de către legislaţia internaţională, a explicat Edwards.
“Suntem dezamăgiţi de faptul că multe ţări continuă să trimită solicitanţi de azil la închisoare, uneori pentru perioade lungi de timp şi în condiţii precare, în unele cazuri în aceleaşi închisori în care se află şi deţinuţi de drept comun” a mai spus el.
UNHCR is particularly concerned that detention is in growing use in a number of countries. Edwards said that the refugee agency’s research „shows that irregular migration is not deterred even by stringent detention practises, and that practical alternatives to detention do exist. In addition, there are well-known negative and at times serious physical and psychological consequences for asylum-seekers in detention.”
UNHCR este în mod deosebit îngrijorat de faptul că tot mai multe ţări recurg la detenţie. Edwards menţionează un studiu al agenţiei pentru refugiaţi conform căruia” migraţia ilegală nu este descurajată nici de cele mai severe practici de detenţie, în timp ce măsuri alternative la detenţie există şi pot fi aplicate. Mai mult decât atât, detenţia solicitanţilor de azil poate avea consecinţe negative şi uneori foarte serioase în ceea ce priveşte starea psihică şi fizică a persoanelor respective”.
Noile recomandări ce reflectă prevederile actuale ale legislaţiei internaţionale, înlocuiesc recomandările UNHCR publicate în 1999. Acestea iau act de existenţa fenomenului de migraţie neregulată precum şi de existenţa fluxurilor migratorii mixte ce cuprind atât refugiaţi cât şi migranţi şi care pot solicita sistemul de azil în multe ţări.
Aceasta reprezintă o provocare pentru autorităţi care, în unele ţări apelează la politici şi practici de detenţie ce afectează uneori şi solicitanţii de azil. “Dreptul fundamental la libertate şi interzicerea detenţiei arbitrare se aplică tuturor oamenilor, indiferent de statutul lor de migranţi sau de altă natură”
Dreptul la azil include condiţii de recepţie în care solicitanţii de azil beneficiază de un tratament uman şi libertate de mişcare. Un studiu recent realizat pentru UNHCR asupra alternativelor la detenţie, arată că acolo unde există programe de ajutor din partea comunităţii, peste 90% dintre solicitanţii de azil respectă condiţiile cerute pentru eliberarea din detenţie.
“UNHCR solicită statelor să folosească în mod mai eficient alternativele la detenţie. Acestea pot include cerinţe de raportare către comunitate în forme diferite dar şi programe de supervizare sau cazare în centre de recepţie dedicate în care însă, libertatea de mişcare este garantată” a spus purtătorul de cuvânt.
Soluţiile de acest fel sunt trăsături importante ale sistemelor de migraţie şi azil. Alternativele la detenţie sunt cu mult mai avantajoase din perspectiva cost-beneficiu în comparaţie cu detenţia. UNHCR va continua să realizeze studii pentru a identifica şi promova acele initiative şi bune practici referitoare la alternativele la detenţie pentru solicitanţii de azil şi totodată va continua să lucreze pe această tema atât la nivel internaţional cât şi naţional.
“În opinia noastră, copiii nu trebuie trimişi în detenţie şi dorim să subliniem acest lucru” a spus Edwards. “UNHCR solicită guvernelor să acorde o atenţie deosebită solicitanţilor de azil vulnerabili, precum victimele torturii şi ale traumelor, personele în vârstă şi cele cu dizabilităţi” a mai adăugat el.
Agenţia ONU pentru refugiaţi consideră că detenţia trebuie să constituie o măsură extremă, prevăzută în legislaţia naţională şi aplicată doar când este absolut necesar, proporţional cu un scop legitim şi în conformitate cu legislaţia internaţională.
„In line with the growth in international, regional and national monitoring and inspection bodies, we stress that detention should be subject to independent monitoring and inspection, including by UNHCR,” Edwards said.
“Odată cu creşterea numărului de organisme internaţionale, regionale şi naţionale de monitorizare şi inspecţie, însistăm asupra nevoii de monitorizare şi inspecţie independente a practicilor de detenţie, inclusiv de către UNHCR” a mai adăugat Edwards.
Romania se află printre ţările care nu plasează solicitanţii de azil în detenţie, primirea acestora fiind făcută în centre regionale de cazare şi proceduri aflate în administrarea Inspectoratului General pentru Imigrări (structură specializată a Ministerului Administraţiei şi Internelor). Conform legislaţiei naţionale (Legea Azilului) şi în acord cu prevederile Convenţiei de la Geneva din 1951, solicitanţii de azil sunt exceptaţi de la aplicarea de sancţiuni penale pentru trecerea ilegală a frontierei, această bună practică contribuind la accesul neîngrădit la teritoriu şi procedură al persoanelor în nevoie de protecţie internaţională. Este de asemenea de menţionat faptul că străinii depistaţi cu şedere ilegală şi care sunt luaţi în custodie publică, sunt eliberaţi de îndată ce depun o cerere de azil sau primesc acces la o nouă procedură de azil.
Share on Facebook Share on Twitter
