Predarea limbii reprezintă o piatră de temelie a politicii guvernului ceh de integrare a refugiaților.
Refugiata siriană Natalia Rami Haddad (a doua din dreapta) și prietena și colega ei cehă Natalie Sembdnerova (dreapta) participă la un curs de artă la școală. © UNHCR/Michal Novotný
Adolescentul Michel Barakat amestecă araba, ceha și engleza în entuziasmul său de a-și spune povestea. Este întrebat în ce limbă ar prefera să vorbească. „În toate”, răspunde refugiatul de 14 ani, zâmbind larg, de frustrare combinată cu entuziasm.
Michel a început bine. În afara acestor trei limbi, a început să învețe germana. După aceea rostește rapid câteva saluturi în hindusă, iar apoi o serie de expresii în franceză.
Învățarea limbii cehe este esențială pentru o integrare reușită, după cum spun mulți refugiați sosiți recent în țară.
„Dacă vorbești bine ceha și umbli printre cehi, te vor ajuta”, spune Michel. „Dar dacă ești dintr-o țară arabă și îți petreci tot timpul printre arabi, aceștia nu te pot ajuta fiindcă nu știu cum funcționează lucrurile în Republica Cehă. E mai bine să înveți ceha.”
Predarea limbii reprezintă o piatră de temelie a politicii guvernului ceh de integrare a refugiaților, care personalizează planurile în funcție de nevoile fiecărui refugiat.
„E vital să înveți ceha.”
„E vital să înveți ceha”, spune Olivera Vukotic, ofițer regional pentru integrare la sediul central-european al UNHCR din capitala Ungariei, Budapesta. „Dacă nu vorbești limba, nu poți vorbi despre integrare. E imposibil.”Vukotic spune că guvernul ceh este generos cu numărul orelor de cursuri de limbă pe care le oferă refugiaților. Unele țări din Europa Centrală nu oferă astfel de cursuri.
Familia creștină a lui Michel a fugit de războiul din Siria după ce autobuzul său școlar era să fie distrus de o explozie. Din cauza experiențelor trăite, familia a obținut o formă de protecție internațională în țară, dar este posibil să fie nevoiți să se întoarcă acasă după ce războiul va lua sfârșit.
Mama sa nu a învățat ceha la fel de ușor. La început, îi plăcea să poată să traducă pentru ea și pentru ceilalți de la centrul de recepție unde au stat inițial. „Dar acum a devenit o povară fiindcă am propriile mele sarcini”, spune el. Are mai puțin timp la dispoziție să o însoțească la birourile guvernamentale și în alte locuri similare.
Acesta este un sentiment cunoscut și de colega sa, refugiata siriană Natalia Rami Haddad, și ea în vârstă de 14 ani. Cei doi s-au întâlnit în orașul universitar Hradec Kralove, la 115 km est de capitala Cehiei, Praga. Natalia spune că a fost deseori chemată să interpreteze pentru rudele din familia sa extinsă.
„E mai ușor pentru tineri să învețe limba”, spune adolescenta într-o cehă fluentă. „Când începi, ești exact ca un copil care deschide ochii prima dată și vede o lume nouă. Acum parcă ar fi limba mea maternă.” Copiii refugiaților învață de obicei mai lent la început, dar pot avansa datorită cursurilor de recuperare din vară.
Natalia și Michel s-au numărat printre cei 11 elevi refugiați premiați în luna iunie 2017 de UNHCR, Agenția ONU pentru Refugiați, pentru rezultatele școlare excelente, în cadrul unei ceremonii organizate la Ministerul Educației din Praga.
„Războaiele arată că adulții nu sunt în stare să trăiască împreună.”
„Este cu adevărat impresionant să vezi de cât sprijin s-au bucurat elevii și familiile lor din partea școlilor și a comunităților”, a declarat Petra Levrincova, directoarea biroului UNHCR din Republica Cehă.
Petr Rehak, profesor la clasa Nataliei și a lui Michel, spune că refugiații au adus o diversitate binevenită „și un punct de vedere diferit” școlii, valoros în timpul discuțiilor referitoare la evenimentele din lume.
Privind către viitor, Michel a primit vestea că un voluntar vrea să lucreze cu el în cadrul unui sistem sponsorizat de UNHCR care pune în legătură cetățeni cehi cu refugiați care au nevoie de un impuls. Voluntarul îl va medita pe Michel pentru examenele care vor stabili dacă se poate înscrie la o școală generală prestigioasă.
Natalia, care speră să devină medic, a format o prietenie strânsă cu colega ei cehă Natalie Sembdnerova. Eleva de 12 ani spune că este încântată să aibă o prietenă siriană.
Natalie crede că legăturile create de copii de mai multe naționalități reprezintă cea mai bună speranță a planetei.
„Când te uiți în lume și vezi toate războaiele, e evident că adulții nu sunt în stare să trăiască împreună”, spune ea.
Natalia, al cărei ton a căpătat o notă sumbră pentru prima dată pe parcursul conversației, a adăugat: „Cei de la putere vor să ducă războaie, dar nu își dau seama cât de grea e viața pentru cei de rând.”
Share on Facebook Share on Twitter