13-06-2013
BUDAPESTA, 13 iunie (UNHCR) – Pentru Mohamed Hussein Ali, Bulgaria a devenit un loc sigur de refugiu atunci când a fost obligat să fugă din Irak cu aproape trei ani în urmă.
La un an după ce a ajuns în Bulgaria a putut să le ureze bun venit în Sofia şi soţiei şi celor doi copii, şi această familie a început o viaţă nouă împreună.
În anul 2010, după ce anumite grupări sectante l-au luat în vizor pentru activitatea în cadrul unei organizaţii internaţionale în zona Fallujah, Ali şi-a dat seama că nu mai era în siguranţă.
Fostul profesor de istorie a început să caute pe internet o ţară europeană care l-ar putea accepta, la început doar pe el, dar ulterior şi pe familia lui. De pe forumurile online, Ali a aflat de legislaţia şi practicile favorabile din Bulgaria cu privire la reunificarea familiei, comparativ cu cele puse în aplicare de alte ţări din regiune.
Concluziile lui se suprapuneau cu cele ale Raportului UNHCR „Accesul la reunificarea familiei”, care aprecia regimul de la Sofia pentru faptul că permite refugiaţilor şi beneficiarilor protecţiei internaţionale să solicite reunificarea familiei direct în Bulgaria şi pentru maniera în care autorităţile tratează şi soluţionează aceste cereri.
„Am considerat că cea mai potrivită ţară în care să fug era Bulgaria pentru că dacă m-aşi fi dus altundeva poate că nu aş mai fi putut să îmi văd copiii”, spune Ali, din apartamentul lui cu trei camere de unde are o vedere frumoasă asupra capitalei Bulgariei, Sofia, şi unde este înconjurat de familia sa care a primit acelaşi statut umanitar la sosirea în ţară, în noiembrie 2012.
Irakianul şi-a părăsit ţara în 2010 cu inima grea, dar cu speranţa că în curând avea să se reunească cu soţia şi cei doi copii – la vremea respectivă în vârstă de trei şi patru ani.
Ali s-a deplasat mai întâi în Turcia şi, cu ajutorul călăuzelor, a ajuns la graniţa bulgară, la Edirne, în octombrie 2010 unde s-a predat poliţiei de frontieră din Bulgaria.
A primit statutul umanitar la 30 iunie 2011, iar o lună mai târziu a depus cererea de reunificare a familiei la Agenţia de Stat pentru Refugiaţi (ASR).
Ali a primit un răspuns favorabil de la ASR la aproximativ o lună de la depunerea cererii.
Dar chiar când reunirea părea iminentă, conflictul a mai zguduit o dată în plus viaţa lui Ali şi a familiei sale.
Procesarea vizelor de către Ambasada Bulgariei din Damasc a fost întreruptă din cauza escaladării războiului intern din Siria, iar procedura a fost suspendată timp de câteva luni înainte ca dosarul să fie transferat către Consulatul bulgar de la Istambul.
Beneficiind de sprijinul financiar al rudelor, soţii s-au întâlnit de câteva ori la Istambul în această lungă şi grea perioadă de separare.
Ali recunoaşte că s-a chinuit în această lungă perioadă departe de cei care îi sunt cei mai dragi:
„Nu făceam decât să aşteptăm… Nici nu mai puteam să dorm de cât de mult mă gândeam la ei”.
Dar în ciuda întârzierii, cauzate de circumstanţe dincolo de controlul tuturor celor implicaţi, Ali îi laudă pe cei care l-au ajutat să îşi aducă din nou familia împreună: începând cu cei din centrul pentru refugiaţi, oficialii de la ASR şi, nu în ultimul rând, personalul Consulatului din Istambul.
„Comunicarea cu oficialii a fost bună – m-au ajutat foarte mult … Nu pot decât să le doresc tot binele din lume”, spune Ali.
Raportul UNHCR atribuie procedurile mai uşoare din Bulgaria disponibilităţii autorităţilor de a realiza comunicarea aferentă cazurilor prin email, fapt care elimină nu doar dificultăţile asociate manipulării documentelor originale, ci şi costurile care sunt de regulă suportate de solicitanţi.
„Am cheltuit în jur de 7.000 USD în total pentru a mă reuni cu familia”, spune Ali.
„Dar pentru mine banii nu înseamnă nimic faţă de visul meu de a-i aduce aici”.
Soţia sa a dat naştere celui de-al treilea copil în Bulgaria acum şapte luni, iar ceilalţi copii merg acum la şcoală.
„Sunt foarte fericit să am un copil mic. Copiii mei sunt totul pentru mine.”
De Andreea Anca/UNHCR
Share on Facebook Share on Twitter
