Școala sa asigură educație orfanilor și susținere văduvelor, victime ale insurgenței din nord-estul Nigeriei
Dl. Mustapha și elevii școlii sale, înainte de întâlnirea de dimineață. © UNHCR/Rahima Gambo
Semnul decolorat din fața Școlii Fundației Islamice „Future Prowess” declară: ,,Școala unde fiecare copil contează”.
Aceasta este mantra fondatorului ei, Zannah Mustapha, un avocat în vârstă de 58 de ani, care a fost numit câștigătorul premiului Nansen pentru refugiați al UNHCR din 2017.
,,Acesta este locul în care fiecare copil contează, indiferent de religie, situație socială sau cultură… Scopul nostru este să facem schimbări pozitive în viața lor”, a explicat el într-un interviu acordat UNHCR, Agenția ONU pentru refugiați.
Fost avocat devenit dezvoltator imobiliar, Mustapha a înființat școala pentru orfani și copii vulnerabili în 2007. El a fost îngrijorat de numărul tot mai mare de copii de pe străzile capitalei statului Borno, Maiduguri – inima unei insurgențe care a ucis estimativ 20.000 de persoane și a strămutat aproximativ 2.3 milioane de persoane.
Dacă nu au educație, ce se va întâmpla cu ei.
Se temea din ce în ce mai mult de situația nesigură creată, iar represiunea militară care a urmat a produs o generație de copii fără educație care, la rândul său, ar crea mai multe probleme pentru una dintre cele mai sărace regiuni ale țării.
„Erau copii peste tot, pe stradă, singuri … Dacă nu au educație ce se va întâmpla cu ei… mă tot întrebam ce s-ar întâmpla cu fiica mea dacă aș fi murit, cine ar plăti pentru educația ei? Mi-am dat seama că trebuie să acționez „, a adăugat el.
,,Când eram eu tânăr, nu vedeai așa ceva. Familia se îngrijea de orfani, dar acest lucru a devenit din ce în ce mai dificil.”
Cu sprijinul unui mic grup de prieteni cu care juca în mod regulat tenis de masă, hobby-ul său favorit, a decis să creeze Fundația Islamică „Future Prowess” pentru a găzdui o școală și alte organisme caritabile pentru a ajuta victimele de pe toate părțile insurgenței.
Arătând un colț acoperit de copaci al complexului său de 6000 de metri pătrați – fructul unei afaceri de succes – a spus: ,,Aici am jucat ping-pong, dar am decis că nu am nevoie de tot acest spațiu. Am înlocuit mesele cu o mică clădire pentru … copii.
Din sămânța acelei clădirii, astăzi a crescut o școală cu 540 elevi, dintre care 282 sunt fete. Există o listă de așteptare cu încă 2.000 de copiii. În biroul directorului, grămezi de aplicații sunt stivuite împreună într-un colț.
,,Pur și simplu nu putem ține pasul cu cererea”, spune Suleiman Aliyu, care a fost la școală încă de la crearea sa.
,,Acest loc este protejat deoarece toate părțile conflictului sunt reprezentate aici și predăm folosind învățământul islamic și așa-numitul învățământ occidental. Predăm limba arabă, franceză, engleză, matematică – toate acestea sunt realizările lui Mustapha. Un copil este un copil pentru el, indiferent de contextul din care vine. ”
În conformitate cu credința profundă a lui Mustapha în incluziune, cei de la școală provin atât din familii creștine și musulmane și din ambele părți ale conflictului. Ei nu plătesc nicio taxă, acesta este principalul obstacol pentru mii de nigerieni săraci în ceea ce privește educația.
„Cei afectați de insurgență trebuie să aibă o linie de salvare, trebuie să fie încurajați în viață”, a spus el jovial la un prânz cu carne prăjită, condimente și pâine. Îmbrăcat într-o robă tradițională albastră, el a vorbit despre importanța furnizării acestor linii de salvare, astfel încât persoanele strămutate de conflict să poată duce vieți auto-susținute.
În plus față de școală, fundația sa a creat o asociație pentru văduve și a dat teren altor popoare strămutate pentru a îl lucra.
Mulți dintre copiii de la școală sunt orfani, dar sunt amestecați cu copiii profesorilor, cu copiii polițiștilor de securitate și cu unii dintre copiii mai mici ai lui Mustapha. Unii aveau părinți care erau în Boko Haram, alții în forțele de securitate care s-au luptat cu Boko Haram.
„Aici, suntem cu toții unul… și asta contează”, a spus Mustapha. „Mesajul pe care vreau să îl trimit este că suntem prinși într-o rețea inseparabilă de reciprocitate. Ca umanitate suntem legați de o singură națiune, așa că trebuie să fim păstorul fratelui nostru… Trebuie să fim un întreg – și nu numai să fim, ci să fim văzuți ca un întreg. „
Mustapha a schimbat așa de multe vieți în acest loc.
Așa de mare este cererea în școala lui Mustapha, încât a înființat acum o a doua școală, situată pe malurile râului Gadabul. Această școală are în prezent 88 de elevi, dar va fi mult mai mare în timp și va propriile locuri de dormit.
În apropierea școlii, Mustapha a pus la dispoziție circa 16 hectare de teren, care este cultivat de persoane strămutate care locuiesc în adăposturi din apropiere, furnizate de UNHCR și partenerii săi.
„Mustapha a schimbat așa de multe vieți în acest loc... El a oferit teren agricol gratuit, educație gratuită, chiar ne-a dat semințe la început și ne-a plantat cultura proprie pentru a ne arăta ce se poate face, „a declarat Sharif Abubakar, care și-a abandonat căminul după ce a fost năvălit de Boko Haram acum doi ani, iar acum este acum șeful proiectului agricol al fundației.
Filantropia lui Mustapha a atras mulți admiratori. Spre deosebire de politicienii de rang înalt, el nu are dușmani, ci are legături cu toate părțile conflictului. Acest lucru l-a determinat să devină unul dintre mediatorii principali în eforturile de a asigura eliberarea elevelor Chibok, care au câștigat atenția întregii lumi când au fost răpite de militanții Boko Haram în aprilie 2014.
În total, au fost răpite 276 de fete. În confuzia de imediat după răpire, 57 au reușit să scape, dar restul au fost duse departe în pădurea Sambisa.
Mustapha a intrat în contact cu răpitorii și, după o serie de măsuri de consolidare a încrederii, a reușit să negocieze eliberarea a 21 de fete. În luna mai a avut loc o descoperire majoră, când alte 82 de fete au fost eliberate.
„Au fost aduse într-un loc prestabilit, nu departe de granița cu Camerun și una câte una au venit și s-au identificat … După ce și-au dat seama ce se întâmplă, erau foarte entuziasmate și fericite”, își amintește el cu un zâmbet larg. „Sunt sigur că restul vor fi eliberate în curând.”
Share on Facebook Share on Twitter
