Un studiu realizat de UNHCR arată faptul că Libia este punctul de plecare preferat de către refugiații și migranții care vor să ajungă în Europa, deși este deosebit de periculos. © UNHCR/Iason Foounten
TRIPOLI, Libia – Fiind amenințați cu moartea în țara sa de origine, Rwanda, Mihigo și familia sa au pornit într-o călătorie epopeică, ajungând în Burkina Faso, Mauritania, Maroc și Nigeria înainte de destinația lor finală, Libia, în urmă cu 4 ani.
Mihigo a reușit să lucreze ocazional în construcții în capitala Tripoli, dar nu a găsit un loc de muncă permanent. În schimb, de-a lungul celor patru ani, a fost jefuit, atacat, discriminat, în timp ce soția și fiica sa au fost hărțuite.
“Am întâlnit toate tipurile de probleme: jaf, maltratare, discriminare, exploatare și o tentative de viol asupra soției și fiicei mele,” povestește acesta.
Calvarul prin care a trecut această familie este, din păcate, din ce în ce mai răspândit printre numărul crescând de refugiații și migranții care fug de greutățile din Africa, îndreptându-se către Libia.
Printre cei care au ajuns în Libia se numără și pescarul somalez de 33 de ani, Hodan, care a fost ajutat de un contrabandist să treacă granița din Sudan, după o călătorie prin Etiopia și Djibouti.
Odată ajuns în orașul-deșert Rebyana, Hodan a fost reținut de autorități neidentificate timp de 5 zile. Având o nevoie disperată atât de mâncare cât și de un spațiu de locuit decent, nu vede altă alternativă decât să încerce în continuare să ajungă în Europa.
“Nu mă pot întoarce acasă, la războiul din Somalia, o țară care nu are guvern în prezent.”
Mihigo și Hodan se află printre vocile nenumărate care s-au făcut auzite în raportul realizat de Agenția ONU pentru refugiați, UNHCR, cu privire la fluxul de migranți și refugiați din Libia, precum și pericolele pe care le înfruntă odată ajunși acolo.
Libia a fost de ani de zile un punct atractiv pentru țările din jur, datorită numărului locurilor de muncă, precum și a salariilor oferite – deși această stare a fost tulburată de instabilitatea și nesiguranța ce a urmat demiterii lui Muammur Gaddafi din 2011.
Studiul arată faptul că aproape jumătate din cei care vin în Libia pornesc în această călătorie sperând să găsească un loc de muncă, dar în schimb ajung să fugă către Europa încercând să scape de persecuție, condiții economice precare, exploatare și abuz.
Străinii care ajung în Libia fac parte dintr-un flux de migrație mix: refugiați, solicitanți de azil, migranți economici, minori neacompaniați, migranți care au fugit de schimbări climatice, victime ale traficului de persoane și migranți eșuați.
În ultimii ani, numărul de persoane care au traversat Marea Mediterană din Africa de Nord către Europa de Sud a crescut. Indicatorii arată că acest trend este ascendent, ca și riscurile pe care le presupune.
Doar în acest an, cel puțin 2030 de oameni au murit sau au fost dați dispăruți pe parcursul acestei călătorii. Cei mai mulți oameni au murit pe așa-numita rută Central Mediteraneană, prin Libia.
Studiul se bazează pe interviuri cu sute de refugiați și migranți, precum și reprezentanți ai guvernului, membrii ONG și traficanți din Ciad, Nigeria, Algeria, Tunisia, Libia și Italia.
Cu adevărat important este faptul că aproape toti refugiații și migranții care vin către Libia ilegal, fac asta cu ajutorul unor traficanți sau al unor rețele criminale care cer în jur de 5000 de dolari doar pentru a transporta oamenii până în Libia.
Traficul sexual este de asemenea pe un trend ascendent, afectând cu precădere femeile din Negaria și Cameroon. Numărul de copii neacompaniați sau separați de familie care călătoresc spre Libia singuri este și el în creștere și reprezintă acum 14% din numărul total de oameni care ajung în Europa prin ruta Central Mediteraneană. Ei provin în marea majoritate din Eritrea, Gambia și Nigeria.
Pentru a reduce riscurile la care sunt expuși refugiații și migranții care trec prin Libia, recomandările raportului UNHCR, precum și al altor organizații, include oferirea unui ajutor direct, precum intervenții mobile comune în zone precum Bani Walid, Rebyana, Tazerbu, și Kufra.
Alte recomandări includ operațiuni de monitorizare și salvare desfășurate la graniță, pentru a ajuta migranții și refugiații care sunt pierduți în deșert.
Share on Facebook Share on Twitter
