Noul Raport Tendințe Globale al UNHCR, studiul anual principal al organizației cu privire la strămutare, precizează că la finalul anului 2016, la nivel global, 65,6 milioane de persoane erau strămutate forțat– aproximativ cu 300.000 mai mult decât cu un an înainte.
Orfanii de război sirieni Mohammed Adlani (stânga) și Mohammed Chami, iau autobuzul către școală de la Orfelinatul Islamic Charity Association din Homs. © UNHCR/Andrew McConnell
Noul Raport Tendințe Globale al UNHCR, studiul anual principal al organizației cu privire la strămutare, precizează că la finalul anului 2016, la nivel global, 65,6 milioane de persoane erau strămutate forțat– aproximativ cu 300.000 mai mult decât cu un an înainte.
Raportul precizează faptul că ritmul în care oamenii sunt strămutaţi rămâne foarte alert. În medie, 20 de oameni au fost forţaţi să îşi abandoneze casele în fiecare minut din anul trecut, sau un om la fiecare trei secunde – ceea ce reprezintă un timp mai scurt decât cel necesar pentru a citi această propoziţie.
”Din orice perspectivă am privi, aceasta este o cifră inacceptabilă și subliniază mai mult ca oricând nevoia de solidaritate și de scop comun în prevenirea și rezolvarea crizelor și de a asigura împreună că refugiații lumii, persoanele strămutate intern și solicitanții de azil sunt protejați corespunzător și îngrijiți, în timp ce se caută soluții,” a spus Înaltul Comisar ONU pentru Refugiați, Filippo Grandi.
În fiecare din ultimii cinci ani, creşterea anuală a numărului de persoane strămutate a fost de ordinul milioanelor. În timp ce numărul de persoane strămutate în 2016 este foarte mare – şi reprezintă un număr enorm de persoane care au nevoie de protecţie în întreaga lume – ritmul a încetinit.
Numărul total de persoane strămutate include 40.3 milioane de persoane ce s-au deplasat în interiorul graniţelor ţărilor de provenienţă, cu 500.000 mai puţin decât în 2015. În acelaşi timp, numărul total de solicitanţi de azil din întreaga lume a fost de 2.8 milioane, cu 400.000 mai puţin decât în anul precedent.
“Soțul meu a fost ucis într-un război care, alături de penurie, m-a determinat să îmi părăsesc casa și să las totul în urmă”
Conflictul din Siria, aflat acum în cel de-al şaselea an, a dus la apariţia a 5.5 milioane de refugiaţi, fiind cel mai mare producător de refugiaţi din lume. Totuşi, în 2016 cel mai mare nou factor a fost Sudanul de Sud în care întreruperea dezastruoasă a eforturilor de pace din luna iulie din acel an a contribuit la un eflux de 739.900 persoane până la finalul anului (și la 1,87 milioane în prezent).
Nyawet Tut, o mamă Sud-Sudaneză a cinci copii de peste 30 de ani, descrie felul în care soldații i-au incendiat satul, oblingând-o să fugă pentru a se salva pe sine și pe copiii săi, în timp ce cinci alte rude de-ale sale au pierit.
“Soțul meu a fost ucis într-un război care, alături de penurie, m-a determinat să îmi părăsesc casa și să las totul în urmă”, a declarat aceasta unui membru UNHCR în timpul unui interviu în Etiopia.
Din punctul de vedere al numărului total de persoane strămutate, Siria continuă să fie răspunzătoare pentru cea mai mare cifră a persoanelor strămutate, cu 12 milioane persoane (aproape două treimi din populație) fie strămutate intern, fie plecate peste graniță ca refugiați sau solicitanți de azil.
Lăsând de-o parte situația de lungă durată a refugiaților palestinieni, afganii rămân cea de-a doua cea mai mare populație (4,7 milioane), urmați de irakieni (4,2 milioane) și de cetățenii din Sudanul de Sud (situația cu cea mai rapidă creștere a numărului de strămutări din lume, cu 3,3 milioane persoane care și-au părăsit locuințele până la finalul anului).
Copiii, care reprezintă jumătate din refugiații lumii, continuă să suporte o povară disproporționată a suferinței, în principal datorită vulnerabilității lor mai accentuate.
În mod tragic, 75.000 din solicitările de azil au fost primite de la copiii care au călătorit singuri sau separat de părinții lor, printre ei aflându-se și Tarq, de 16 ani, care a trebuit să evite combatanți armați pentru a fugi din Siria și a ajunge în Turcia.
“Nu aveam nici un viitor acolo unde mă aflam,” a declarat acesta UNHCR. “Nu aveam universități sau locuri de muncă. Erau doar soldați care căutau copii ca mine, ca să îi trimită la război și să moară. Eu voiam să învăț.”
Anul trecut, marea majoritate a știrilor s-au concentrat pe strămutarea refugiaților în țări dezvoltate și pe eforturile unor state de a restricționa accesul și de a ridica bariere și mai mari.
Totuși, la nivel mondial, majoritatea refugiaților – 84% – erau în țări cu venit mic sau mediu la finalul anului 2016, una din trei persoane (4,9 milioane persoane) fiind găzduită de țările cel mai puțin dezvoltate din lume.
Acest dezechilibru uriaș reflectă câteva lucruri, inclusiv lipsa continuă de consens pe plan internațional când vine vorba de problema găzduirii refugiaților și proximitatea multor țări sărace față de regiunile în conflict.
Reflectă de asemenea și nevoia ca țările și comunitățile care sprijină refugiații și alte persoane strămutate să fie puternic finanțate și sprijinite – absența acestora poate crea instabilitate, poate avea consecințe pentru munca umanitară de salvare de vieți omenești sau poate conduce la deplasări secundare.
UNHCR estimează și că cel puțin 10 milioane de persoane au fost fără naționalitate sau cu risc de apatridie la finalul anului 2016. Totuși, datele înregistrate de guverne și comunicate la UNHCR au fost limitate la 3,2 milioane apatrizi în 75 țări.
Fiind confruntați cu încă un an cu un număr record de persoane strămutate, în care viețile a milioane de bărbați, femei și copii au fost devastate, un lucru este clar: ”Trebuie să facem mai mult pentru acești oameni,” a declarat Grandi. ”Într-o lume în conflict, este nevoie de hotărâre și curaj, nu de teamă”.
Articol scris de Adrian Edwards in Geneva.
Informații suplimentare oferite de Diana Diaz din Ethiopia.
Share on Facebook Share on Twitter
