Majid își dorește o educație de calitate pentru copiii lui.
Majid Chakmark with his children Rose and Baban on lake Michigan
Majid, 31 de ani: ,,Ăsta a fost visul nostru. Am vrut ca Rose și Baban, copiii noștri, să primească o educație de calitate aici. Vor merge la o școală bună și vor avea o viață mai bună decât am avut noi. Și ne simțim în siguranță. Era un sentiment oribil să ieși pe stradă în Irak… nu știai niciodată când o să explodeze ceva lângă tine.”
,,Când am aflat că vom pleca spre America, a fost ca un miracol. O nouă speranță, o nouă viață. Puțini oameni au șansa asta. Nu-mi puteam imagina cum o să fie să mergem în Statele Unite și să trăim acolo. E greu, dar trebuie să rămâi pozitiv și să te concentrezi pe țelurile tale. Durează, dar ajungi acolo, în cele din urmă”.
Majid și familia lui ridicând mobilă și o grămadă de jucării pentru camera copiilor. Layla și familia ei se mută într-un loc mai mic, și printr-un prieten comun l-au cunoscut pe Majid, și au fost mai mult decât fericiți să găsească alt cămin pentru obiectele lor. UNHCR/M. Wickwire/ Manifest Media
Majid și Shadan ne arată o poza cu prietenii și rudele lor din Irak. Pozele sunt unele dintre puținele lucruri pe care le-au luat cu ei din Irak. UNHCR/ M. Wickwire/ Manifest Media
Majid lucrează la Federal Mogul, un producător global de părți pentru mașini. După ce a fost relocat doar de două luni, Majid a primit o ofertă pentru un loc de muncă și lucrează full-time acolo. UNHCR/ M. Wickwire/Manifest Media
Cât timp copiii ei sunt la școală, Shadan vine zilnic la cursurile ESL la Centrul Comunitar pentru a-și îmbunătăți engleza și pentru a cunoaște oameni noi. UNHCR/ M. Wickwire/Manifest Media
Shadan își ajută copiii să se pregătească pentru școală. Ei vor mânca micul dejun acolo. UNHCR/M.Wickwire/Manifest Media
Majid construiește castele de nisip cu copiii lui pe malul lacului Michigan. El preferă să petreaca timp cu copiii lui, atunci când nu lucrează de la 4 după-amiază până la miezul nopții. UNHCR/M. Wickwire/Manifest Media
Majid o ajută pe fiica lui, Rose, cu temele la matematică. Rose e în clasa întâi la o școală de stat în Chicago. E un copil foarte prietenos și deschis. E foarte important pentru Majid și Shadan să asigure o educație pentru copiii lor, asta fiind cheia succesului în viață pentru ei în viziunea lui Majid. UNHCR/ M. Wickwire/Manifest Media
Majid și soția lui, Shadan, alături de copiii lor, Rose (7) și Baban (4) au sosit în Chigaco, Illinois în ianuarie 2015. Originari din Kirkuk, un oraș din nordul Irakului, ei sunt recunoscători pentru șansa de a trăi în Statele Unite, unde au găsit siguranță pentru prima oară în mulți ani.
Viața în Irak nu era ușoară. ,,Acolo nu aveai voie să le pui copiilor tăi nume kurde”, spune Majid. ,,Nici casa nu poți să o ai pe numele tău – trebuie să-ți schimbi naționalitatea pentru asta. Dar multora nu le place ideea. E foarte greu să te schimbi, chiar dacă e doar o foaie de hârtie. Dumnezeu m-a creat kurd, deci de ce să-mi schimb naționalitatea?”
Majid a lucrat pentru un ONG în Irak, unde ajuta oamenii în nevoie:
,,Lucram cu refugiații. Din cauza războiului din alte orașe, ei veneau în orașul meu. I-am ajutat în ce feluri am putut. De asemenea ajutam victimele bombardamentelor și pe cei care și-au pierdut proprietatea din cauza violenței. Ne duceam acolo, le reparam magazinele și le dădeam granturi.”
Dar pe măsură ce pericolul de a trăi în Kirkuk creștea, și mulți dintre prietenii lui erau omorâți în bombardamente, Majid a știut că familia lui nu mai poate trăi în siguranță în Irak.
A durat patru ani ca Majid și familia lui să încheie procesul de relocare. Au parcurs drumul periculos către Ambasada SUA din Baghdad de două ori, pentru interviuri. Multe dintre drumurile care duceau acolo erau controlate de grupuri armate. Când au aflat că le-a fost aprobată cererea, Majid a spus ca a fost ,,ca o lumină”.
Majid a fost hotărât să-și găsească de lucru imediat ce ajunge în SUA. A apelat la ajutorul unei agenții specializate pe relocări, din comunitatea lui. ,,M-am dus acolo și i-am rugat să-mi găsească de lucru, pentru că nu pot sta degeaba.” După două luni, Majid și-a găsit de lucru la Federal Mogul, o companie pentru părți auto, și a lucrat în tura de noapte acolo înca de atunci. E bucuros că poate să aibă grijă de familia lui din nou.
Pe lângă muncă, Majid și familia lui vor să-și îmbunătățească viețile prin educație. Atât Rose cât și Baban adoră să meargă la școală și își îmbunătățesc engleză în timp ce își fac și prieteni. Shadan merge zilnic la cursuri de engleză și speră să devină profesoară de istorie. Majid vrea să studieze managementul ONG-urilor și să-și poată aplica cunoștințele dobândite în urma muncii făcute în Kirkuk. Mediile noi aduc noi provocări, dar Majid își încurajează familia și pe alți refugiați să persevereze. ,,E greu, dar trebuie să fii pozitiv și să te concentrezi pe țelul tău”, spune el. ,,Durează, dar în cele din urmă vei reuși.”
Majid și familia lui pot trăi acum în siguranță și pot fi mândri de identitatea lor kurdă. ,,Când ai contact cu altă nație, cu alt om, cu o grămadă de alți oameni, simți că toată lumea e egală. Ei nu se uită la tine în funcție de mediul din care provii, religie, culoarea pielii sau posesii. Toată lumea se poartă cu tine ca cu un om normal, o ființă umană.”
Exprimă-ți solidaritatea față de refugiațiii ca Majid prin semnarea petiției #AlăturiDeRefugiați astăzi.
Ți-a plăcut povestea lui Majid? Distribuie-o și prietenilor tăi!
Share on Facebook Share on Twitter
