Ali visează să aibă o bicicletă doar a lui.
Ali, 5 ani: „Numele meu este Ali, sunt afgan, dar m-am născut în Iran. Nu am fost niciodată în Afghanistan. Surorile și fratele meu, părinții și bunica mea sunt și ei cu mine aici în România. În curând ne vom duce în America. Am strâns niște bani acum (arătând nişte bani de jucărie): Ce pot cumpăra cu ei?”
„Mi-ar plăcea să-mi cumpar o bicicletă în America. Cum ar trebui să arate? O roată în față și două în spate. Și, foarte important, ar trebui să aibă un portbagaj. Când ajung acolo, o sa cumpăr orice îmi doresc. Poate o motocicletă atunci când voi fi mai mare. Acum am o morișcă, e foarte colorată. E distractivă.”
Ali (5) împreună cu alţi copii refugiaţi în centrul de informatică al Centrului de Tranzit în Regim de Urgență România. Personalul din Generatie Tanara (partener UNHCR) oferă cursuri educaționale și activități learn-and- play. ©UNHCR / I. PREDA
Ali (5), se joacă în camera copiilor de la Centrul de Tranzit în Regim de Urgență România. Personalul din Generatie Tanara (partener UNHCR) oferă cursuri educaționale și activități learn-and- play. ©UNHCR / I. PREDA
Ali (5) încearcă o căciulă portocalie croșetată de mama lui în timpul cursurile oferite de ETC România ©UNHCR / I. PREDA
Ali (5) și tatăl lui Nader compară mărgelele de rugă. ,,Am avut alt colier, dar era făcut din sticlă și l-am spart”, ne explică Ali în timp ce ne arată mărgelele noi ©UNHCR / I. PREDA
Mama lui Ali, Mina (37, prima din dreapta) ia cursul de croșetat de la ETC România. Refugiații care sunt în transit aici pot participa la cursuri vocaționale și de limbă engleză. Aceste cursuri încearcă să îi pregătească mai bine pentru sosirea în țara terță. ©UNHCR / I. PREDA
Ali e mezinul familiei. Trei generații au ajuns împreună la Centrul de Tranzit în Regim de Urgență din Timișoara: Părinții lui Ali, Nader (41) și Mina (36); surorile lui, Fatema (15) și Fahime (10); un frate, Mohamad Reza (13) și bunica din partea tatălui, Bakhy Awar (61).
Războiul din Afganistan a forțat foarte mulți oameni aparținând minorității Hazara, precum părinții lui Ali, să fugă în căutarea siguranței. Familia a părăsit orașul Ghazni cu mult înainte ca el să se nască și s-a mutat în Iran unde au trăit timp de peste 16 ani. În ultima vreme viața devenise din ce în ce mai dificilă. Ca mulți alți etnici Hazara, familia lui Ali nu se putea mișca liber dintr-un oraș în altul, devenise din ce în ce mai greu să își înscrie copiii la școală și nu existau locuri de muncă, ceea ce le-ar fi asigurat un trai decent.
„A fost foarte greu. Zilnic trăiam în nesiguranță. La început nu aveam nimic. Când s-au născut copiii s-a născut și o speranță pentru noi. Speram să meargă la școală, să aibă locuri de muncă bune și o viață frumoasă în siguranță, spre deosebire de noi care am suferit tot timpul” spune mama lui Ali.
Neputând să se întoarcă acasă și fără oportunităţi de a se integra în țara gazdă, familia lui Ali a fost considerată eligibilă pentru relocare într-o țară terță. Ei au fost aduși în Centrul de Tranzit în Regim de Urgență din Romania la sfârșitul anului 2015 și așteaptă ca procedura pentru relocarea lor să fie finalizată.
Exprimă-ți solidaritatea alături de refugiații ca Ali prin semnarea petiției #AlăturiDeRefugiați astăzi.
Share on Facebook Share on Twitter
