Pierderea speranței și adâncirea sărăciei îi forțează pe sirieni să caute refugiu în Europa

05-10-2015

GENEVA, 25 Septembrie (UNHCR) – Agenția ONU pentru refugiați a identificat azi condițiile de trai inumane și lipsa speranței ca principalii factori care au determinat creșterea recentă a numărului de refugiați sirieni din regiunea în care solicită azil în Europa.

Aproximativ patru milioane de refugiați sirieni trăiesc în țările învecinate, dar în ultimele luni am asistat la o creștere considerabilă a numărului celor care solicită azil departe de casă, în special în Europa.

Amin Awad, Directorul UNHCR pentru Orientul Mijlociu și Africa de Nord, a declarat că acest lucru se datorează lipsei speranței de a se întoarce acasă și condițiilor de trai care se înrăutățesc pe zi ce trece în țările în care refugiații sirieni trăiesc la ora actuală.

„Refugiații se confruntă cu niște condiții de trai groaznice și restricții în regimul juridic pentru refugiați în țările în care aceștia trăiesc… Când oamenii nu au un adăpost adecvat și trăiesc cu 45 cenți pe zi, bineînțeles că vor să se mute,” a declarat el la un briefing de presă în Geneva, adăugând: „Sirienii pleacă din țările învecinate.”

În total au fost înregistrate aproape 429.000 cereri de azil de către sirieni în Europa începând din anul 2011, dar din cauza lipsei facilităților de primire în Europa mulți dintre cei care au sosit recent urmează să solicite azil.

„Refugiații trebuie să adopte strategii de supraviețuire negative – precum obligarea copiilor să muncească, abandonarea școlii, cerșitul și sexul pentru supraviețuire. Ei au nevoie de mai mult sprijin,” a declarat Awad, care este și Coordonatorul Regional al Agenției ONU pentru Refugiați pentru Regiunea Siriei.

„Acestea sunt societăți care pun un mare accent pe educație și acum asistă la fenomenul de abandon școlar.”

El a subliniat că situația se va îndrepta când se va găsi o soluție pentru Siria și regiunea se va stabiliza.

„Siria arde; orașele sunt distruse și de aceea oamenii migrează, de aceea asistăm la o avalanșă, un tsunami de oameni care migrează spre Europa … Cât timp nu se găsește o soluție în Siria și condițiile de trai nu se îmbunătățesc în țările învecinate, oamenii vor migra,” a declarat el la briefingul de presă de la sediul central ONU din Geneva.

Pe baza monitorizării constante și evaluărilor, sondajelor, discuțiilor grupurilor focus și interacțiunii zilnice cu refugiații în Iordania, Liban, Egipt și Irak, UNHCR a identificat șapte factori principali în spatele afluxului recent de refugiați.

Aceștia sunt:

Pierderea speranței

Criza din Siria este acum în al cincilea an și nu se arată niciun semn că ar apărea vreo soluție, speranța scade pentru mulți refugiați. Sentimente de nesiguranță cu privire la viitor sunt alimentate de condițiile mizerabile de trai, care provoacă sentimentul de disperare.

Costuri de trai ridicate/Adâncirea sărăciei

Refugiații din Liban declară costul de trai ridicat ca un factor în luarea deciziei de a rămâne sau de a migra.

În Egipt refugiații au declarat că le este tot mai greu să plătească chiria, să gestioneze nivelul ridicat de îndatorare și să își satisfacă nevoile de bază. În Iordania, incapacitatea de a asigura traiul pentru propria familie este cel mai des întâlnit motiv menționat de oamenii care au cunoscut pe cineva care a emigrat.

Efectul cumulativ al celor patru ani în exil cu acces restricționat la angajare legală a fost resimțit din plin de refugiați. În multe cazuri, economiile scad, bunuri de valoare sunt vândute și mulți refugiați din regiune trăiesc în condiții mizerabile, abia reușind să plătească chiria, să își hrănească familia și să își acopere nevoile de bază.

Oportunități de trai limitate

Fără a avea un loc de muncă, mulți refugiați se străduiesc din greu să supraviețuiască. Lipsa oportunităților de muncă sau a accesului la piața muncii a fost menționată ca o problemă majoră de către refugiați în Liban, Egipt și Iordania. Refugiații sirieni în Irak spun că numărul mare de migranți a crescut concurența pe piața muncii în regiunea Kurdistan din țară. Între timp, munca pe șantierele de construcții din regiune s-a diminuat, odată cu scăderea prețului petrolului.

Lipsa accesului la munca legală îi face pe refugiați, disperați să își asigure traiul zilnic, să recurgă la angajare la negru – să riște exploatarea, munca în condiții nesigure sau li se reține o parte din salariu de către angajatorii fără scrupule. Dacă sunt prinși că lucrează ilegal, unii refugiați primesc sancțiuni, de exemplu, în Iordania, sunt întorși în tabără. Conform noilor reglementări din Liban, refugiații trebuie să semneze un gaj să nu lucreze cât permisul lor de ședere este în curs de reînnoire.

Lipsa ajutoarelor

Programele de ajutorare pentru refugiați și comunitățile gazdă din regiune au fost marcate de lipsa cronică a finanțărilor. Planul actual pentru refugiații din Siria și reziliență (3RP) pentru anul 2015 este numai 41% finanțat, ceea ce înseamnă reducerea ajutoarelor în alimente pentru mii de refugiați, iar cei care obțin ajutoare sunt nevoiți să supraviețuiască cu 0,45-0,50 USD pe zi. Mulți refugiați în Iordania au declarat Agenției ONU pentru Refugiați că reducerea ajutoarelor în alimente în cadrul WFP (Programul Alimentar Mondial) a fost ultima picătură care i-a determinat să ia decizia de a părăsi țara. Zeci de mii de refugiați duc lipsă de asistență în numerar, adâncindu-se tot mai mult în datorii. Drept urmare, oamenii recurg la strategii de supraviețuire negative– inclusiv cerșitul, munca forțată a copiilor, îndatorare tot mai mare. Diminuarea ajutoarelor umanitare a fost citată de refugiații din Irak, Iordania, Liban și Egipt ca principala cauză a disperării și migrării.

În Iordania, finanțarea inadecvată a determinat refugiații să piardă accesul gratuit la îngrijirea medicală. Drept urmare, 58,3 % din adulții cu boli cronice trăiesc fără medicamente sau servicii medicale, față de 23 % în 2014. Există de asemenea o scădere marcantă a accesului la asistența medicală curativă și preventivă.

Obstacole în calea reînnoirii permisului de ședere

În Liban, noile reglementări pentru refugiații sirieni au îngreunat accesul sirienilor la procedura de azil și tot mai mulți sirieni tranzitează Libanul spre Turcia. Refugiații care sunt deja în țară trebuie să plătească 200 USD pe an pentru a-și reînnoi permisul de ședere. Ei sunt obligați să semneze un gaj că nu lucrează și trebuie să prezinte un contract de închiriere legalizat. Mulți refugiați se tem de arest sau detenție și se simt vulnerabili din cauza vizelor de ședere expirate.

În Iordania, un exercițiu urban de verificare a fost lansat de autorități în februarie pentru a verifica dacă toți sirienii care locuiesc în afara taberelor dețin un nou document de identitate pentru a accesa serviciile, dar prezintă mai multe provocări. Costul obținerii unui certificat medical ca parte a acestui proces este destul de ridicat.

Oportunități de educație limitate

Oportunitățile de educație limitate au fost citate drept o problemă pentru refugiații în Iordania, Egipt, Liban și Irak. Educația este foarte apreciată de sirieni, care s-au bucurat de școlarizare gratuită obligatorie la ei în țară înainte de război. Condițiile de trai nefavorabile cu care se confruntă refugiații în exil au un impact devastator asupra educației refugiaților. În Iordania, 20 % dintre copii abandonează școala pentru a munci și în unele cazuri fetele sunt obligate să se mărite timpuriu. Aproximativ 90.000 de sirieni de vârstă școlară nu au o educație formală, 30.000 au acces la educația informală, în timp ce restul copiilor refugiaților sirieni nu au nici un fel de educație.

În Liban, unde educația este gratuită pentru sirieni într-un sistem cu două ture, mulți copii se străduiesc să meargă la școală și în același timp lucrează pentru a-și întreține familia. Deși Ministerul Educației a crescut cu 100 % numărul de locuri pentru copiii sirieni (adică 200.000 în anul școlar 2015/2016), 200.000 de copii sirieni vor rămâne în afara școlii în acest an.

În toată regiunea, tinerii sirieni pierd educația terțiară și își pierd speranța de viitor.

Sentimentul de nesiguranță

Majoritatea irakienilor strămutați cu care a vorbit UNHCR și care se deplasau în afara Irakului au declarat că se simt nesiguri în țară. Mulți oameni din grupurile minorităților au declarat Agenției ONU pentru Refugiați că ei văd migrația ca salvarea lor pentru siguranța lor fizică.

Informațiile culese se aplică la sirienii care locuiesc ca refugiați în regiune, dar se suprapun cu oamenii strămutați pe plan intern în Irak și Siria.

Ariane Rummery, Geneva