Din cauza recesiunii globale, situaţia economică din regiune s-a înrăutăţit semnificativ în ultimii ani, având drept rezultat diminuarea produsului intern brut şi creşterea ratei şomajului. Ca urmare, guvernele din regiune acordă prioritate rezolvării problemelor economice şi financiare în detrimentul politicilor de azil şi migraţie şi interpretează mai restrictiv obligaţia lor de a oferi asistenţă refugiaţilor şi solicitanţilor de azil, inclusiv în ceea ce priveşte condiţiile de primire corespunzătoare şi integrarea.Eforturile continue de a reduce migraţia ilegală, controlul din ce în ce mai strict la frontieră şi a sistemele de gestionare a migraţiei fac dificilă intrarea refugiaţilor pe teritoriul UE şi accesul acestora la procedurile de azil.
Majoritatea ţărilor din regiune au un trecut bun în ceea ce priveşte tratamentul solicitanţilor de azil şi refugiaţilor. Cu toate acestea, grupurile minoritare, în special comunităţile de romi, tind să se confrunte cu discriminarea şi să fie vizate de grupuri rasiste şi xenofobe. O provocare curentă în ţările din regiune este informarea opiniei în scopul de a elimina sentimentele xenofobe faţă de refugiaţi şi migranţi. Detenţia solicitanţilor de azil, uneori în condiţii sub-standard, este în creştere.
Numarul persoanelor apatride este relativ mic în regiune, deci problema nu este percepută ca o prioritate de către politicieni sau ONG-uri.
Din cauza recesiunii globale, situaţia economică din regiune s-a înrăutăţit semnificativ în ultimii ani, având drept rezultat diminuarea produsului intern brut şi creşterea ratei şomajului. Ca urmare, guvernele din regiune prioritizează de multe ori problemele economice şi financiare în detrimentul politicii de azil şi migraţie şi interpretează mai restrictiv obligaţia lor de a oferi asistenţă refugiaţilor şi solicitanţilor de azil, inclusiv în ceea ce priveşte condiţiile de primire corespunzătoare şi integrarea.Eforturile continue de a reduce migraţia ilegală, controlul din ce în ce mai strict la frontieră şi a sistemele de gestionare a migraţiei fac dificilă intrarea refugiaţilor pe teritoriul UE şi accesul acestora la procedurile de azil.
Majoritatea ţărilor din regiune au un trecut bun în ceea ce priveşte tratamentul solicitanţilor de azil şi refugiaţilor. Cu toate acestea, grupurile minoritare, în special comunităţile de romi, tind să se confrunte cu discriminarea şi să fie vizate de grupuri rasiste şi xenofobe. O provocare curentă în ţările din regiune este informarea opiniei în scopul de a elimina sentimentele xenofobe faţă de refugiaţi şi migranţi. Detenţia solicitanţilor de azil, uneori în condiţii sub-standard, este în creştere.
Numarul persoanelor apatride este relativ mic în regiune, deci problema nu este percepută ca o prioritate de către politicieni sau ONG-uri.
Una dintre priorităţile UNHCR este să colaboreze cu guvernele şi parteneri din societatea civilă cu privire la monitorizarea frontierelor externe ale UE, pentru a se asigura că toţi solicitanţii de azil au acces la teritoriu şi la proceduri de azil. De asemenea, UNHCR acordă asistenţă guvernelor pentru imbunătăţirea calităţii deciziilor , a procedurii de determinare a statutului de refugiat dar şi pentru dezvoltarea unui mecanism intern de verificare a calităţii deciziilor privind azilul.
O altă arie de monitorizare este cea a condiţiilor de recepţie a solicitanţilor de azil. UNHCR atrage atenţia asupra impactului condiţiilor de recepţie asupra integrării viitoare a refugiaţilor în societatea gazdă. Agenţia continuă implementarea strategiei de asistenţă a refugiaţilor din perspectiva diversităţii de vârstă şi gen (AGD). Aceasta constă într-un exerciţiu anual de identificare a aspectelor problematice din protecţia refugiaţilor a şi de a răspunde astfel, nevoilor specifice refugiaţilor şi solicitanţilor de azil.
UNHCR pledează pentru oferirea de servicii care să permită solicitanţilor de azil să se întreţină singuri şi să dezvolte abilităţi care să le faciliteze integrarea, în cazul în care obţin statutul de refugiaţi.
Reprezentanţa Regională pentru Europa Centrală pledează pentru politici de sprijinire a beneficiarilor protecţiei internaţionale şi încurajează guvernele să-şi revizuiască legislaţia şi politicile de învăţământ, sănătate, bunăstare socială şi acces la piaţa muncii. Scopul aceptor demersuri este de a răspunde adecvat nevoilor specifice ale persoanelor deplasate forţat şi de a îmbunătăţi accesul acestora la servicii, în mod similar cu accesul propriilor cetăţeni. UNHCR evaluează, de asemenea, procedurile guvernamentale privind violenţa sexuală şi de gen şi facilitează procesul de reunificare familială promovând politici şi modificări legislative relevante.
UNHCR pledează pentru stabilirea unor programe de relocare la scara mică, în ţările din regiune, oferind consultanţă cu privire la bunele practici în domeniu.Agenţia asistă România şi Slovacia în îndeplinirea angajamentului lor de a admite refugiaţii în tranzit în vederea relocării ulterioare şi co-finanţează gestionarea Centrelor de Tranzit în Regim de Urgenţă (CTU) în aceste două ţări, oferind, de asemenea, consultanţă de specialitate. Activităţile de relocare sunt monitorizate îndeaproape, în scopul de a identifica bunele practici, precum şi deficienţele care trebuie înlăturate.
UNHCR pledează de asemenea pentru introducerea unei legislaţii privind drepturile şi obligaţiile persoanelor apatride şi stabilirea sau îmbunătoţirea cadrului administrativ naţional care să se ocupe de această problemă. O prioritate a UNHCR este aderarea la Convenţiile privind apatridia a tărilor care încă un au ratificat aceste instrumente. Procesul de identificare a persoanelor apatride şi oferirea accesului la serviciile publice este monitorizată de către UNHCR, iar o strategie coerentă de protecţie regională pentru persoanele apatride este în curs de elaborare.
UNHCR lucrează pentru a preveni detenţia ilegală a solicitanţilor de azil, în timp ce pentru orice persoană care este totuşi deţinută, UNHCR monitorizează condiţiile de detenţie şi accesul la asistenţă juridică gratuită.
UNHCR în Europa Centrală se implică în activităţi de conştientizare şi informare publică dar şi de formare şi consolidare profesională în domeniul azilului pentru parteneri guvernamentali şi neguvernamentali.
Bugetul UNHCR pe 2013 pentru Europa Centrală prezintă o uşoară creştere faţă de 2012 care a inclus printre altele, Centrelel de Tranzit în Regim de Urgenţă din Slovacia si Romania, costurile legate de pilotarea Instrumentului de Evaluare a Integrării, şi monitorizarea condiţiilor de recepţie.
UNHCR budget for Central Europe (USD) | |||||
---|---|---|---|---|---|
Operation | 2011RevisedBudget | 2012 | 2013 | ||
RefugeeProgrammePILLAR 1 | StatelessProgrammePILLAR 2 | Total | |||
Regional Representationfor Central Europe | 9,821,742 | 10,291,749 | 828,957 | 11,120,706 | 11,273,614 |
Share on Facebook Share on Twitter