Cum îi văd românii pe refugiați?

Românii au dat dovadă de o solidaritate și de un sprijin fără precedent ca răspuns la situația generată de războiul din Ucraina.

Generozitatea și ospitalitatea manifestată de români față de refugiații din Ucraina în aceste vremuri grele marcate de război și violențe, vor rămâne în istorie.

Regăsiți mai jos poveștile a două românce care angajează și predau limba română refugiaților din București. Ele au ales să împărtășească cu noi experiențele și opiniile lor despre refugiați.

Valentina Bacu

Manager, Seneca Anticafe

Ideea de a oferi asistență refugiaților i-a venit Valentinei în ziua în care primul val de refugiați din Ucraina a început să sosească în România. La fel ca mulți dintre prietenii ei, impulsul ei inițial a fost să meargă la graniță sau la Gara de Nord pentru a oferi ajutor.

Însă, Valentina s-a îmbolnăvit de Covid-19 chiar în ziua în care ar fi trebuit să fie voluntară la unul dintre centrele de sprijin pentru refugiați. În timpul celor două săptămâni de izolare, a început să pună bazele unui proiect mai coerent de ajutorare a refugiaților, cu susținerea instituțiilor culturale din țară.

Așa s-a născut, în 2022, proiectul Open Museums Open Hearts dedicat tinerilor din Ucraina, care s-a desfășurat în patru muzee din București. Acest proiect are o strânsă legătură și cu librăria Seneca Anticafe pe care o conduce.

„Nu lucrasem niciodată cu refugiați. În primele câteva luni, experiența mi s-a părut copleșitoare din punct de vedere emoțional. Echipa de la Seneca Anticafe a devenit sistemul meu de sprijin, iar acest lucru a avut un impact extrem de puternic asupra vieții mele”, spune Valentina.

Ideea de a recruta noi colegi din Ucraina a venit în mod firesc după ce a interacționat cu aceștia la cursurile de limba română, la atelierele de integrare și la alte evenimente pe care le-a organizat în ultimul an.

Refugiații ucraineni aveau toate calitățile pe care ea le căuta și a ales să treacă peste barierele lingvistice și culturale. În prezent, Valentina are patru angajați refugiați și, de asemenea, oferă și sprijin unei comunități de peste 400 de ucraineni care participă la cursuri de limba română și la alte programe culturale dedicate atât copiilor și tinerilor români, cât și celor ucraineni.

Războiul nu are granițe, spune ea, și i-ar încuraja și pe alți români să se implice în procesul de integrare a refugiaților, pentru a-i ajuta să își recapete încrederea și să devină parte a comunității.

„Umanitatea este mai puternică decât orice armă. Trebuie să rămânem pozitivi și să continuăm să îi sprijinim pe cei care au cea mai mare nevoie de ajutorul nostru.”

Doinița Hornet

Profesoară de limba română, International House București

Doinița este profesor de limbi străine la International House din București, unde predă limba română. Experiența ei de predare a limbii române unor refugiați ucraineni a fost incredibil de satisfăcătoare. Determinarea studenților ei ucraineni de a învăța o nouă limbă și de a îmbrățișa o nouă cultură, a fost o sursă de inspirație pentru ea.

Dincolo de predarea limbii, ea se străduiește să creeze un mediu primitor, a construit relații de prietenie cu studenții ei și este solidară cu refugiații, ceea ce, în cele din urmă, încurajează incluziunea acestora în comunitate. Ea spune că fiecare nouă zi îi aduce noi repere și reușește să formeze noi legături cu ceilalți, reafirmând astfel valoarea învățării limbii statului gazdă în construirea de punți între comunități.

Motivația ei de a interacționa cu refugiații vine din sentimentele pe care le-a simțit atunci când a citit în presa națională și internațională despre situația din Ucraina. În plus, faptul că are o pregătire juridică îi permite să înțeleagă situația lor la un nivel mult mai profund.

Cu toate acestea, consideră că rolul ei de profesor a fost cel care i-a insuflat o puternică nevoie de a contribui și de a întinde o mână de ajutor refugiaților din Ucraina, spune ea. Interacțiunea cu acești elevi a ajutat-o să promoveze empatia și înțelegerea la clasă și în comunitate, reducând astfel decalajul cultural.

„Această experiență a întărit puterea educației în promovarea coeziunii sociale și mi-a reamintit de importanța compasiunii față de cei care sunt în căutarea unui nou început. Este o onoare să joc un rol în călătoria lor spre un viitor mai bun”, spune Doinița.

După ce a fost martoră la întregul lor traseu, ea se mândrește cu angajamentul pe care România și l-a asumat, anume acela de a oferi asistență refugiaților prin diverse programe demarate în colaborare cu organizații internaționale și naționale.

„Să continuăm să îmbrățișăm empatia și solidaritatea, să încurajăm existența unui mediu primitor pentru refugiați, astfel încât aceștia să își poată reconstrui viața cu demnitate și să devină membri valoroși ai societății.”

Recunoștința de pe fețele elevilor ei este un excelent memento privind importanța eforturilor colective de a oferi refugiu și speranță celor care își caută o nouă casă.

Text editat de June Kim.

The article is also available in English here.

Share on Facebook Share on Twitter