Cinci gânduri din partea refugiaților

25 iul. 2023

O conversație lunară despre incluziune, soluții și aspirații  

Ivan Kurkin, refugiat din Ucraina

Să lucreze ca operator de tipografie în București nu era chiar ceea ce Ivan, în vârstă de 63 de ani, își imagina că va face odată cu ieșirea la pensie. Este din Kiev, Ucraina, și a ajuns în România în iulie 2022. Ivan a fost pilot și a lucrat în industria aviatică timp de trei decenii. Acum, învață noi meserii și studiază limba română. A spus că nu regretă că a venit în România și că a rămas aici.

Iată cinci gânduri pe care Ivan le împărtășește cu noi:

Ivan, 63 de ani, refugiat din Ucraina, lucrează la o tipografie din București, România. © UNHCR/Ioana Moldovan

1. Despre primele provocări

„După ce eu și soția mea am trecut granița în România, am stat o săptămână într-o căsuță de lângă Râmnicu Vâlcea. Nu aveam acces la hrană și la asistență în bani la acel moment. La început nu aveam suficientă mâncare pentru a ne descurca  – a fost foarte dificil. După un timp, am reușit să ne mutăm într-un hotel care era sprijinit de organizații umanitare. Găsirea unui loc de muncă a fost cu siguranță o provocare. Cu toate acestea, am reușit să lucrăm pentru o perioadă de timp la o fabrică de confecții din zonă, unde se fabricau scaune auto, deși era o muncă intensivă. În septembrie anul trecut, ne-am mutat în București, am închiriat o locuință și am găsit un loc de muncă prin intermediul Ateliere fara Frontiere, o organizație non-profit care sprijină refugiații cu găsirea unui loc de muncă, oferă cursuri de calificare și organizează diverse ateliere de lucru.”

2. Despre motivația și inspirația zilnică

„Reziliența și motivația mea vin din faptul că ma simt acceptat în comunitate și că sunt tratat cu respect de către oamenii din jurul meu. Poate că nu pot vorbi în numele tuturor ucrainenilor, dar asta este impresia mea generală. Mă duc la serviciu cu drag și cu o mare dorință de a munci și de a mă bucura de interacțiunea cu colegii mei de muncă. Învăț noi deprinderi și, de asemenea, limba română. Indiferent cât de bune sau de dificile sunt circumstanțele, cred că trebuie să muncești. Este pur și simplu o necesitate.”

Ivan (S) lucrează cu colegul său român la tipografia din București, România. © UNHCR/Ioana Moldovan

3. Despre incluziune

„Mă simt bine aici, în România. Dar încă mă simt ca un străin într-o țară nouă, mai ales la vârsta mea. Într-un fel, noi suntem oaspeții românilor și le sunt recunoscător pentru ospitalitatea pe care ne-o oferă. În schimb, cred că pot să contribui la societate prin muncă. Pentru mine, incluziunea le permite celor mai vulnerabili ucraineni să își acopere nevoile speciale, în special în ceea ce privește asistența medicală. Am reușit să găsesc o locuință decentă și mâncare la prețuri convenabile. Cu toate acestea, când vine vorba de îngrijire medicală, există proceduri lungi și complexe pe care trebuie să le parcurg aici, iar acest lucru este încă o provocare.”

4. Despre aspirații, speranțe pentru viitor

„Mă uit în viitor și sper doar ca acest război să se termine curând. Trebuie să încercăm să îl încheiem. Când războiul se va termina, mă voi întoarce în Ucraina. Vreau să mă întorc acasă, dacă este posibil, dar nu mă grăbesc deocamdată. Aș vrea să rămân și să lucrez în România atâta timp cât ne permite protecția noastră temporară. Îmi doresc să pot contribui la reconstrucția țării mele. Cred într-un viitor luminos, mai ales pentru copiii noștri, pentru viitoarea generație. Așa cum au făcut-o și părinții noștri, trăim pentru copiii noștri. Sperăm că lucrurile se vor așeza curând.”

5. Gânduri de încheiere

„Aș vrea să le urez românilor toate cele bune. Nu știu cum i-ar trata ucrainenii din țara mea pe cei care ar veni din altă țară ca refugiați în Ucraina. Dar românii au fost amabili cu noi, ucrainenii. Sunt niște oameni foarte prietenoși. Sper că România va fi din ce în ce mai puternică și că totul va fi bine.”

Ivan, un refugiat ucrainean, manevrează o mașinărie la locul său de muncă dintr-o tipografie din București, România. © UNHCR/Ioana Moldovan

Află mai multe despre poveștile lui Ivan și ale altor refugiați aici.

NOTĂ: Interviul a fost editat pentru claritate și concizie de către June Kim.  

The story is also available in English, here.