Centrul comunitar le oferă copiilor un loc de joacă și de discuții, sau pur și simplu "să stea într-un colt, în liniște", spune fondatoarea sa, Melania Medeleanu. © UNHCR/Andrew McConnell
În București, o organizație comunitară folosește arta pentru a-i ajuta pe tinerii refugiați din Ucraina.
Trei tineri prieteni stau în jurul unei mese mici, de un portocaliu aprins, modelând fericiți lut. Zâmbesc în timp ce creează o menajerie de obiecte: o pisică, un ulcior, o motocicletă, un bol. Noile obiecte stau alături de o serie de alte creații, fiecare decorată cu flori și căsuțe, imagini din copilăriile întrerupte.
După ce au îndurat primele săptămâni ale războiului din Ucraina, Vlas și Masha, ambii în vârstă de 10 ani, și Ulyana, în vârstă de șapte ani, au fugit din orașul lor natal Odesa pentru a ajunge în siguranță la București, capitala României vecine.
În sala de joacă colorată de la Zi de Bine, o organizație comunitară din București al cărei nume semnifică „Ziua Binelui”, copiii găsesc spațiul necesar pentru a râde și pentru a se juca. Înființată de jurnalista Melania Medeleanu în 2020, Zi de Bine îi ajută pe români să se implice în cauze sociale, cum ar fi sănătatea mintală, educația și problemele copiilor.
„Aceasta poate fi suflul de aer proaspăt de care au nevoie”.
Nevoia este mare. Melania spune că, în timp ce unii dintre copii se grăbesc să se joace și să discute, alții „se duc să stea într-un colț și rămân acolo în liniște”, și este și asta bine. „Trebuie să ținem cont tot timpul de faptul că au trecut printr-o traumă îngrozitoare, așa că reacțiile noastre trebuie să fie foarte calde și calme”, spune ea.
„Cred că aceasta poate fi gura de aer proaspăt de care au atâta nevoie în acest moment”, spune Melania. „Simplul fapt că există un spațiu sigur unde se pot întâlni, unde pot plânge pe umerii celuilalt sau pot râde împreună, unde pot face activități care să le țină mintea ocupată, pentru a nu se mai gândi la lucrurile care s-au întâmplat, asta ar putea să le salveze viața.”
România găzduiește în prezent peste 86.000 de refugiați din Ucraina, majoritatea femei și copii. Agenția ONU pentru Refugiați, UNHCR, sprijină refugiații din întreaga țară, oferind consiliere, consultanță juridică și sprijin psihosocial, precum și bani pentru familiile recent sosite.
„Sănătatea mintală este un domeniu în care este nevoie de mai mult sprijin”, spune Pablo Zapata, reprezentantul UNHCR în România. „Mulți refugiați din Ucraina, în special copii, au trăit și au fost martori la lucruri teribile.” Zapata adaugă că UNHCR colaborează cu organizații precum Autism Voice, Fundația Estuar și Terre des Hommes pentru a oferi asistență familiilor și copiilor cu nevoi de sănătate mintală.
Photo: Copii refugiați din Ucraina, la Zi de Bine. © UNHCR/Andrew McConnell
Prin intermediul Zi de Bine, UNHCR îi ajută pe refugiații care participă acolo la cursuri de limbă, yoga, consiliere și terapie prin artă pentru copii. Toate aceste activități au loc în clădirea spațioasă și primitoare a organizației, situată în apropierea centrului orașului, frecvent implicând voluntari români alături de refugiații ucraineni pentru a crea legături.
Marina, care a fugit și ea din Odesa în martie, a auzit de Zi de Bine de la alți refugiați și și-a adus nepotul de trei ani pentru o vizită. „Astăzi este prima zi în care am venit cu nepotul meu la cursul de terapie prin artă pentru copii. I-a plăcut foarte mult”, spune ea. Și în timp ce obiectivul ei principal a fost bucuria nepotului ei de plăcerile simple de a face lucruri și de a se juca cu alți copii, Marina a găsit un beneficiu neașteptat pentru ea însăși. „Am observat, de asemenea, că și alte femei își aduseseră copiii, nepoții sau nepoatele”, spune ea. „Am avut ocazia să vorbesc cu ele, împărtășind experiențe și provocări”.
Astfel de oportunități de a se întâlni și de a petrece timp cu alți refugiați, precum și cu membri ai comunității locale, fac parte integrantă din reconstruirea sentimentului de incluziune și de bunăstare al unei persoane strămutate.
De asemenea, cursurile de terapie prin artă le oferă tinerilor refugiați șansa de a discuta și de a-și împărtăși sentimentele într-un cadru informal și în diferite medii. Recent, în timp ce unii copii refugiați făceau sculpturi din lut, alții făceau muzică, desenau și dansau. Dar, deși toate acestea le sunt de ajutor, nu reprezintă o soluție.
„Mă simt bine aici”, spune Vlas, „dar îmi doresc foarte mult să mă întorc acasă și să îmi văd tatăl. România este o țară bună, dar Ucraina este țara mea natală. Visul meu este să mă întorc acasă”.
Casa și familia, precum și trauma despărțirii și a fugii din calea războiului, sunt în mintea fiecărui refugiat de aici, adult sau copil, și acesta, spune Melania, este motivul pentru care Zi de Bine și evadarea și solidaritatea pe care le oferă sunt atât de importante.
„Văd oameni care râd împreună și care, pentru câteva momente, au încetat să se mai gândească la durerea prin care au trecut”, spune ea.
Share on Facebook Share on Twitter
