Această declarație este atribuită Înaltului Comisar al ONU pentru refugiați Filippo Grandi
Un gard de sârmă ghimpată care marchează granița terestră dintre Grecia și Turcia. © UNHCR/Socrates Baltagiannis
UNHCR, Agenția ONU pentru Refugiați, este profund îngrijorată de numărul tot mai mare de incidente de violență și de încălcări grave ale drepturilor omului împotriva refugiaților și migranților la diferite frontiere europene, dintre care câteva au dus la pierderi tragice de vieți omenești.
Violențele, relele tratamente și respingerile la frontiere continuă să fie raportate cu regularitate la mai multe puncte de intrare la frontierele terestre și maritime, în interiorul și în afara Uniunii Europene (UE), în pofida apelurilor repetate ale agențiilor ONU, inclusiv ale UNHCR, ale organizațiilor interguvernamentale și ale ONG-urilor de a pune capăt acestor practici.
Suntem alarmați de rapoartele recurente și constante care provin de la frontierele terestre și maritime ale Greciei cu Turcia, unde UNHCR a înregistrat aproape 540 de incidente raportate de returnare informală de către Grecia de la începutul anului 2020. Incidente tulburătoare sunt raportate, de asemenea, în Europa Centrală și de Sud-Est la frontierele cu statele membre ale UE.
Deși multe incidente nu sunt raportate din diverse motive, UNHCR a intervievat mii de persoane din întreaga Europă care au fost response la frontieră și au raportat un tipar îngrijorător de amenințări, intimidare, violență și umilință. Pe mare, oamenii raportează că au fost lăsați în derivă în plute de salvare sau, uneori, chiar forțați să intre direct în apă, ceea ce demonstrează o lipsă de respect nemiloasă față de viața umană. Cel puțin trei persoane ar fi murit în astfel de incidente începând din septembrie 2021 în Marea Egee, dintre care una, cel mai recent, în ianuarie. Practici la fel de îngrozitoare sunt raportate frecvent la frontierele terestre, cu mărturii constante despre oameni care sunt dezbrăcați de haine și pantofi și respinși brutal în condiții meteorologice dure.
Cu puține excepții, statele europene nu au reușit să investigheze astfel de rapoarte, în ciuda dovezilor tot mai multe și credibile. În schimb, se ridică ziduri și garduri la diferite frontiere. Pe lângă refuzul de intrare la frontieră, am primit, de asemenea, rapoarte conform cărora unii refugiați ar fi fost returnați în țara lor de origine, în ciuda riscurilor cu care se confruntau acolo, ceea ce ar putea fi în contradicție cu principiul juridic internațional de nereturnare.
Dreptul de a solicita și de a beneficia de azil nu depinde de modul de sosire într-o țară. Persoanelor care doresc să solicite azil ar trebui să li se permită acest lucru și ar trebui să fie informate cu privire la drepturile lor și să li se ofere asistență juridică.
Persoanele care fug de război și de persecuție au puține opțiuni disponibile. Este puțin probabil ca zidurile și gardurile să servească drept factor de descurajare semnificativ. Acestea vor contribui doar la creșterea suferinței persoanelor care au nevoie de protecție internațională, în special a femeilor și a copiilor, și îi vor determina să ia în considerare alte rute, adesea mai periculoase, și probabil vor duce la alte decese.
Ceea ce se întâmplă la frontierele europene este inacceptabil din punct de vedere legal și moral și trebuie să înceteze. Protejarea vieții umane, a drepturilor omului și a demnității trebuie să rămână prioritatea noastră comună. Este nevoie urgentă de progrese în ceea ce privește prevenirea încălcărilor drepturilor omului la frontiere, precum și de instituirea unor mecanisme naționale de monitorizare cu adevărat independente care să asigure raportarea și investigarea independentă a incidentelor.
Ne temem că aceste practici deplorabile riscă acum să se normalizeze și să se bazeze pe politici. Ele consolidează o imagine dăunătoare și inutilă a „fortăreței Europa”. Realitatea este că majoritatea refugiaților din lume sunt găzduiți de țări cu venituri mici și medii, cu mult mai puține resurse, adesea la granița cu țările de origine aflate în criză.
În conformitate cu legislația UE, activitățile de supraveghere a frontierelor trebuie să fie puse în aplicare în deplină conformitate cu drepturile fundamentale. Este posibil să se gestioneze frontierele și să se abordeze preocupările legate de securitate, punând în același timp în aplicare politici echitabile, umane și eficiente față de solicitanții de azil, care să fie în conformitate cu obligațiile statelor în temeiul drepturilor internaționale ale omului și al dreptului internațional privind refugiații, inclusiv Convenția din 1951, precum și al legislației europene.
Țările europene sunt de mult timp un susținător puternic al activității UNHCR și oferă contribuții importante care ajută atât la protejarea refugiaților, cât și la sprijinirea țărilor gazdă. Cu toate acestea, sprijinul financiar și priving creșterea capacității altor țări nu poate înlocui responsabilitatea și obligația statelor de a primi și de a proteja refugiații pe propriul teritoriu.
Deși sunt esențiale ca o demonstrație de sprijin extern pentru principalele state gazdă, reinstalarea (relocarea) și alte căi legale nu pot înlocui obligațiile față de persoanele care caută azil la frontiere, inclusiv față de cele care au sosit în mod neregulamentar și spontan, inclusiv cu barca.
Statele trebuie să își respecte angajamentele și să respecte drepturile fundamentale ale omului, inclusiv dreptul la viață și dreptul la azil. Modul în care Europa alege să protejeze solicitanții de azil și refugiații contează și constituie un precedent nu numai în regiune, ci și la nivel global.
Persoane de contact pentru mass-media:
Share on Facebook Share on Twitter
