Peste 300 de femei supraviețuitoare ale violenței sexuale și de gen primesc formare și sprijin psihosocial pentru a le ajuta să se reintegreze în societate.
Sora Adolphine vorbește cu John, un angajat al UNHCR, la centrul de reintegrare din Kananga, unde instruiește femei care se recuperează după violența bazată pe gen. © UNHCR/Olivia Acland
Sute de femei muncesc din greu în spatele unei hale, ascunsă pe o stradă laterală mărginită de bananieri din Kananga, în provincia Kasai-Central din Republica Democratică Congo.
Fidèle, în vârstă de 36 de ani, privește cu atenție în timp ce un instructor le arată grupului cum să amestece aluatul pentru prăjituri. Pregătirea o ajută să se concentreze asupra reconstrucției vieții sale după ce a fost violată în timp ce călătorea spre Kananga împreună cu cei șase copii ai săi, pentru a-și vizita soțul la spital după ce acesta a fost rănit într-un accident minier.
„S-a întâmplat ceva teribil pe drum. Am fost opriți de un grup de bărbați înarmați. Unul dintre ei m-a dus în tufișuri și m-a violat de mai multe ori”, își amintește ea.
Rămasă orfană la o vârstă fragedă și analfabetă, Fidèle s-a confruntat cu al doilea cel mai dificil moment din viața ei – a fost respinsă de soțul ei și de comunitate și a rămas singură în urma traumei. Mai rău, a fost abandonată pentru a se descurca singură și pentru copiii ei. Dar apoi a primit tratament medical de la Médecins Sans Frontiers și a fost trimisă la Centrul de recuperare și reintegrare Mary, Mother of Hope din Kananga, care este sprijinit de UNHCR, Agenția ONU pentru refugiați.
Aici, grupuri de femei sunt ocupate să sculpteze blocuri de săpun cu un tăietor de sârmă, în timp ce altele stau în fața sălii, pe trei rânduri, coasând rochii în liniște și concentrare. Câțiva bebeluși de o săptămână dorm pe pături tricotate la picioarele mamelor lor. Alții, precum Fidèle, stau în jurul unei găleți de amestec pentru prăjituri și își ascultă instructorul.
„S-a întâmplat ceva teribil pe drum. Unul dintre ei m-a dus în tufișuri și m-a violat de mai multe ori.”
În total, 300 de femei supraviețuitoare ale violenței de gen primesc formare profesională, sprijin psihosocial și cursuri de alfabetizare, în cadrul proiectului de sprijin al UNHCR pentru a le ajuta pe ele și pe alte mii de supraviețuitoare să se reintegreze în societate. Programul de formare profesională de șase luni include, de asemenea, mecanică, electronică, tehnologia informației și gestionarea micilor afaceri pentru a le ajuta pe femei.
Fidele, în vârstă de 36 de ani, primește cursuri de formare profesională și se recuperează în urma violenței de gen la Centrul de reintegrare din Kananga, Republica Democratică Congo. © UNHCR/Olivia Acland
Una dintre femeile care predau cursuri de panificație la centrul de reintegrare din Kananga, Republica Democrată Congo. © UNHCR/Olivia Acland
Assy ia lecții de fabricare a săpunului la centrul de reintegrare din Kananga, Republica Democrată Congo. © UNHCR/Olivia Acland
În 2016, conflictul dintre forțele guvernamentale și milițiile tribale a lăsat regiunea Greater Kasai – care se lupta deja cu sărăcia și cu rate ridicate de violență de gen – profund traumatizată. Potrivit OCHA, aproape 1,3 milioane de persoane sunt strămutate intern în regiunea Greater Kasai, iar alte zeci de mii de persoane au fugit în Angola vecină.
În timp ce conflictul s-a încheiat în 2019, violența sexuală și practicile tradiționale dăunătoare continuă să fie folosite ca arme în regiune și în prezent, în special în legătură cu disputele etnice și funciare. Numai în acest an, peste 6 200 de incidente de violență sexuală au fost raportate din ianuarie până în septembrie în întreaga RDC.
„Mii de persoane continuă să suporte abuzuri extreme ale drepturilor omului și încălcări sfâșietoare, cea mai traumatizantă fiind violența sexuală, care este un atac direct asupra nucleului cel mai intim al oricărui individ”, spune Ali Mahamat, șeful suboficiului UNHCR care acoperă regiunea Kasai.
El adaugă că mii de femei și-au pierdut copiii, tații și soții în urma luptelor, care „au lăsat cicatrici și suferințe inimaginabile”.
„Mii de persoane continuă să suporte abuzuri extreme ale drepturilor omului, cea mai traumatizantă fiind violența sexuală.”
Într-o regiune în care obiceiurile tradiționale stigmatizează violul și agresiunea sexuală, majoritatea supraviețuitoarelor sunt ostracizate și împinse la marginea societății, fără niciun mijloc de sprijin, rămânând extrem de vulnerabile”, explică el.
Din luna ianuarie a acestui an, UNHCR a asistat aproape 10.000 de femei ca Fidèle în regiunea Kasai. Psihologii și asistenții sociali le ajută pe femei să treacă peste traumele suferite și se asigură că acestea au acces la servicii importante, cum ar fi asistența medicală și educația. Cursurile de alfabetizare sunt predate pentru a completa instruirea, în timp ce UNHCR oferă un ajutor de urgență în numerar pentru a le ajuta cu cele mai imediate nevoi.
„Ajutarea supraviețuitoarelor acestor abuzuri teribile să își reconstruiască viața și să se reintegreze în societate este o prioritate cheie”, adaugă Mahamat. „Din fericire, vedem că proiectele noastre schimbă cu adevărat viețile în bine”.
Christine, în vârstă de 45 de ani, este mamă a nouă copii și supraviețuitoare. Anul trecut, ea a fost stagiară, dar anul acesta s-a întors ca formator, împărtășind abilitățile sale de cofetar cu celelalte femei.
O cicatrice pe gâtul ei indică un trecut întunecat; o rană suferită de la o baionetă, când a fost violată de bărbați înarmați în timpul luptelor din zona Nganza din Kananga.
„Nu am avut nimic în viața mea după aceea. Nu puteam să mănânc. Acum, pot măcar să câștig niște bani pentru a-mi ajuta copiii”, spune Christine cu o voce tăcută, dar hotărâtă.
Sora Adolphine, care supervizează proiectul, se referă la zona Nganza ca fiind „terre rouge” – „pământ roșu” în franceză – din cauza atrocităților care au avut loc acolo. Pentru ea, valoarea proiectului vocațional se extinde mult dincolo de zidurile centrului de reintegrare.
„Acest proiect nu ajută doar femeile și comercianții de la care acestea cumpără ingredientele primare de care au nevoie”, explică ea. „Le ajută să își reconstruiască viața și să adauge valoare umanității lor, deoarece contribuie la bunăstarea comunității. Indiferent cât de puțin!”
Sora Adolphine adaugă că proiectul aduce un sens familiilor și că întreaga comunitate beneficiază de pe urma acestuia.
„Ne dă un sentiment de satisfacție să vedem cum pot fi afectați atât de pozitiv de aceste activități”, adaugă ea.
„Îi ajută să își reconstruiască viața și să adauge valoare umanității lor.”
La standul de fabricare a săpunului, Christiane, o altă formatoare, explică modul în care amestecul de ulei, apă și leșie este turnat în două cutii cu compartimente din lemn înainte de a se solidifica și de a fi tăiat în bucăți. Bucățile sunt vândute cu prețuri cuprinse între 13 și 50 de cenți americani, în funcție de dimensiuni.
În spatele ei se află o tablă cu cretă cu literele alfabetului.
„O folosim pentru a le explica femeilor literele și numerele, pentru a le ajuta să își vândă produsele”, adaugă ea.
Patru dintre femei se despart de tăierea săpunului. Una dintre ele arată literele de pe tablă înainte de a conduce grupul în cântec și dans.
„Ah! Beh! Ceh! Deh!”, cântă ea cu voce tare.
Sora Adolphine zâmbește în timp ce femeile se alătură.
„Aceasta este o familie”, spune ea.
Share on Facebook Share on Twitter
