Familia va fi relocată în Olanda, în cadrul unui program susținut UNHCR.
Feruz, în vârstă de 5 ani, urmărește cum mama ei Mariam, în vârstă de 34 de ani, pregătește un „tompounce”, un desert olandez, la un Centru de Tranzit în Regim de Urgență din Timișoara, România. Februarie 2021 ©UNHCR/Ștefan Lorint
Mariam a petrecut ultimul deceniu de când a părăsit Eritreea, tânjind după o casă sigură și stabilă pentru familia ei. Acum, acest lucru este în sfârșit la îndemână, în timp ce ea, soțul ei și cei trei copii se pregătesc să se mute în Olanda în cadrul unei scheme de relocare.
În avans, ea face tot posibilul pentru a se pregăti. Pentru că îi place să gătească, asta include chiar și să învețe cum să facă un cremșnit, care în olandeză se numește „tompouce”.
Felia de desert de vanilie și cremă este populară în Țările de Jos, iar realizarea acesteia este un simbol al speranțelor ei de integrare în noua societate.
„Ceea ce știm despre Olanda este că este o țară bună … Vom lucra și ne vom ajuta copiii să crească și să primească educația de care au nevoie”, a spus Mariam, în vârstă de 34 de ani.
Din decembrie 2020, ea locuiește la Centrul de Tranzit de Urgență (ETC) din Timișoara, un oraș din vestul României, împreună cu soțul ei Mohammad și copiii Karim, șapte, Feruz, cinci și Ferdoz, în vârstă de trei ani. Aproximativ 30 de persoane locuiesc în centru, deși are o capacitate de aproximativ 200.
Relocare celor mai vulnerabili refugiați într-o țară terță în care își pot reface viața este o prioritate pentru UNHCR, Agenția ONU pentru Refugiați, dar nevoia de locuri de relocare depășește cu mult a locurilor disponibile. Anul trecut, mai puțin de 23.000 de refugiați au fost relocați prin UNHCR, cel mai mic număr din aproape două decenii.
Povestea lui Mariam arată cât de importantă este relocarea. Ea și Muhammad au fugit inițial în capitala sudaneză, Khartoum, unde au trăit opt ani în circumstanțe dificile. Acolo s-au născut și copiii.
„Uneori nu găseam de lucru. Uneori nu puteam plăti chiria. Alteori nu aveam ce mânca. A fost greu, iar copiii erau mici ”, a spus Muhammad, în vârstă de 37 de ani.
Statutul lor incert în Sudan însemna că riscau constant să fie arestați și, în cele din urmă, s-au mutat la Tripoli, capitala Libiei. Acolo au fost închiși de un traficant. Având în vedere situația lor precară, UNHCR i-a evacuat în România prin Mecanismul de Tranzit în Regim de Urgență din Niger.
Feruz (5) și Karim (7) mâncând din tompounce pregătit de mama lor în timpul atelierului de gătit organizat de AIDRom, partenerul UNHCR din cadrul Centrului de Tranzit în Regim de Urgență din Timișoara, România. Februarie 2021 ©UNHCR/Ștefan Lorint
Mariam (34 de ani), din Eritreea, prezintă primul ei tompouce, realizat în timpul unui atelier de gătit la Centrul de Tranzit de Urgență din Timișoara, România. Februarie 2021 © UNHCR/Stefan Lorint
Mecanismul este un răspuns la situația umanitară critică și la deteriorarea condițiilor pentru solicitanții de azil din Libia. În cadrul aceastuia, unor persoane și familii vulnerabile li se oferă o ședere temporară în Niger.
Dacă sunt apoi evaluați ca fiind eligibili pentru relocare și foarte vulnerabili, vor fi transferați la ETC din Timișoara, pentru finalizarea procedurii de relocare – un proces care durează de obicei aproximativ trei sau patru luni.
„Începem să ne relaxăm după perioada dificilă pe care am avut-o.”
„Până când vom pleca spre destinația finală, ne bucurăm de șederea noastră aici. Ne simțim cu adevărat în siguranță și începem să ne relaxăm după perioada dificilă pe care am avut-o ”, a spus Mariam.
Locurile de relocare au fost insuficiente chiar și înainte ca pandemia COVID-19 să le reducă până la un număr foarte scăzut, anul trecut. Anul 2021, însă, oferă guvernelor șansa de a relua programele de relocare, iar UNHCR solicită statelor să mărească numărul locurilor pe care le pun la dispoziție.
„UNHCR apreciază eforturile statelor care au reluat acum relocarea în ciuda provocărilor, care includ pandemia”, a declarat Nisreen Rubaian, reprezentanta UNHCR în România.
„Colegii noștri din teren lucrează îndeaproape cu statele de relocare pentru a se asigura că refugiații acceptați pentru relocare pot pleca cât mai curând posibil și își pot reconstrui viața în noua lor țară”, a spus ea.
Mariam și familia sa au profitat de șederea lor în orașul istoric Timișoara pentru a vedea obiectivele turistice și în curând vor începe lecțiile de orientare culturală înainte de mutarea lor în următoarele săptămâni.
„Copiii sunt adaptabili și învață rapid. Sunt impresionat de cât de repede înțeleg lucrurile, având în vedere contextul din care provin ”, a declarat Sofia Damșe, psiholog în cadrul organizației AIDROM, partener UNHCR.
Viitorul copiilor este preocuparea principală a părinților atunci când se gândesc la mutarea în Olanda.
„Cel mai important lucru pentru noi este să lucrăm și să ne sprijinim copiii să crească, să meargă la școală”, a spus Mariam.
Muhammad a spus că dorește ca, pe de-o parte, copiii să își păstreze legăturile cu Eritreea și cultura acesteia, dar, pe de altă parte, dorește și ca ei să îmbrățișeze cultura din Olanda. Ar vrea ca ei să devină medici sau piloți, dar principala sa prioritate este ca ei să adopte valori sociale puternice.
„Am dori ca, la rândul lor, copiii noștri să-i ajute pe cei care au nevoie”, a spus el.
* Numele au fost schimbate la cererea refugiaților.
Share on Facebook Share on Twitter
