Familia urmează să fie relocată în Olanda ca parte a unui program susținut de UNHCR.
Feruz, în vârstă de 5 ani, urmărește cum mama ei Mariam, în vârstă de 34 de ani, pregătește un „tompounce”, un desert olandez, la un Centru de Tranzit în Regim de Urgență din Timișoara, România. Februarie 2021 ©UNHCR/Ștefan Lorint
Face tot ce depinde de ea pentru a se pregăti în prealabil. Având în vedere că îi place să gătească, acest lucru include chiar și să învețe să pregătească un desert olandez numit „tompouce”.
Felia de desert cu vanilie și cremă este populară în Țările de Jos, iar pregătirea acesteia reprezintă un simbol al speranței ei de integrare în această nouă societate.
”Ceea de știm despre Țările de Jos este că reprezintă o țară primitoare… Vom munci și ne vom ajuta copiii să se dezvolte și să primească educația de care au nevoie”, a declarat Mariam, în vârstă de 34 de ani.
Începând din luna decembrie, locuiește la un Centru de Tranzit în Regim de Urgență (CTU) din Timișoara, un oraș din vestul României, împreună cu soțul ei Mohammad și copiii Karim, în vârstă de șapte ani, Feruz, în vârstă de cinci ani și Ferdoz, în vârstă de trei ani. În centrul respectiv locuiesc aproximativ 30 de persoane, deși capacitatea acestuia este de aproximativ 200.
Prioritatea pentru UNHCR, Agenția ONU pentru Refugiați, reprezintă relocarea refugiaților cu cel mai înalt nivel de vulnerabilitate către o țară terță, unde să își poată reface viața, dar nevoile de relocare depășesc cu mult locurile disponibile. În ultimul an, mai puțin 23.000 de refugiați au fost relocați prin intermediul UNHCR, cea mai mică cifră de aproape douăzeci de ani.
Povestea lui Mariam arată de ce relocarea este importantă. Ea și Muhammad au fugit inițial din capitala sudaneză Khartoum, unde au locuit timp de opt ani în condiții dificile. Acolo s-au născut copiii lor.
„Nu găseam întotdeauna de lucru. Uneori nu reușeam să plătesc chiria. Alteori, nu aveam ce să mâncăm. A fost greu, iar copiii erau mici”, a declarat Muhammad, în vârstă de 37 de ani.
Starea lor de nesiguranță din Sudan însemna supunerea la un risc constant de a fi arestat, așa că, în cele din urmă, s-au mutat la Tripoli, capitala Libiei. Acolo, au fost sechestrați de către un contrabandist. Având în vedere situația precară a acestora, UNHCR i-a evacuat în România, prin Niger, prin intermediul Mecanismului său de tranzit în regim de urgență.
Mariam (34 de ani), din Eritreea, prezintă primul ei tompouce, realizat în timpul unui atelier de gătit la Centrul de Tranzit de Urgență din Timișoara, România. Februarie 2021 © UNHCR/Stefan Lorint
Feruz (5) și Karim (7) mâncând din tompounce pregătit de mama lor în timpul atelierului de gătit organizat de AIDRom, partenerul UNHCR din cadrul Centrului de Tranzit în Regim de Urgență din Timișoara, România. Februarie 2021 ©UNHCR/Ștefan Lorint
Dacă sunt apoi evaluați ca fiind eligibili pentru relocare și fiind supuși unui nivel ridicat de vulnerabilitate, aceștia sunt ulterior transferați către CTU din Timișoara până la finalizarea procedurii de relocare – un proces care durează de obicei între trei și patru luni.
„Începem să ne liniștim după perioadele dificile prin care am trecut”.
„Până vom putea pleca spre destinația noastră finală, ne bucurăm de șederea noastră aici. Ne simțim cu adevărat în siguranță și începem să ne liniștim după perioadele dificile prin care am trecut”, a declarat Mariam.
Locurile de relocare erau insuficiente chiar și înainte ca pandemia de COVID-19 să încetinească și mai mult procesul, în cursul anului trecut. Anul acesta, însă, oferă o șansă guvernelor de a relua programele de relocare, iar UNHCR solicită statelor să mărească numărul de locuri pe care le pun la dispoziție.
„UNHCR apreciază eforturile statelor care au reluat acum relocarea în ciuda provocărilor, care includ pandemia”, a declarat Nisreen Rubaian, reprezentantul UNHCR în România.
„Colegii noștri din teren lucrează îndeaproape cu statele de relocare pentru a se asigura că refugiații acceptați pentru relocare pot pleca în cel mai scurt timp posibil pentru a-și reclădi viața în noua lor țară” a declarat aceasta.
Mariam și familia ei au profitat de șederea lor în orașul istoric Timișoara pentru a vizita obiectivele turistice, iar curând vor începe cursurile de orientare culturală, înainte de mutarea lor în săptămânile care urmează.
„Copiii sunt adaptabili și învață repede. Sunt impresionat de cât de repede înțeleg lucrurile, având în vedere contextul din care provin”, a de declarat Sofia Damșe, un psiholog reprezentant al partenerului UNHCR, AIDROM.
Viitorul copiilor este preocuparea principală a părinților lor atunci când vine vorba de mutarea lor în Țările de Jos.
„Cel mai important lucru pentru noi este să muncim și să sprijinim dezvoltarea copiilor noștri, pentru a putea beneficia de educație”, a declarat Mariam.
Muhammad a declarat că își dorește ca acești copiii să își păstreze legăturile cu Eritreea și cultura acesteia, dar că dorește ca ei să se integreze în Țările de Jos. Și-ar dori ca ei să devină medici sau piloți, dar principala sa prioritate este ca aceștia să învețe valori sociale puternice.
„Ne dorim ca ai noștri copii să îi ajute pe cei aflați la nevoie”, a declarat acesta.
*Numele au fost schimbate la cererea refugiaților
Share on Facebook Share on Twitter
