Declarație atribuibilă lui Filippo Grandi, Înaltul Comisar al ONU pentru Refugiați
O tânără refugiată siriană în fața locuinței dintr-un campus improvizat în Valea Beqaa, Liban. © UNHCR / Diego Ibarra Sánchez
Zece ani de criză siriană au provocat suferință și durere umană de neimaginat. Lumea a abandonat sirienii. În calitate de Înalt Comisar al ONU pentru Refugiați, însărcinat cu răspunsul la una dintre cele mai grave crize privind refugiații din vremurile moderne, marchez această aniversare cu inima grea. Pentru liderii mondiali, ea reprezintă o reamintire dură a faptului că acest deceniu de moarte, distrugere și strămutări s-a petrecut în timpul mandatelor lor.
După zece ani, jumătate din populația siriană a fost nevoită să-și părăsească casele. Peste 5,5 milioane sunt refugiați în regiune, în timp ce alte sute de mii sunt răspândiți în 130 de țări. Alte 6,7 milioane de sirieni au fost, de asemenea, strămutați intern. În zece ani, aproape niciun oraș sau sat din Siria nu a fost cruțat de violență, iar suferințele și lipsurile celor ce trăiesc încă în Siria au atins niveluri intolerabile.
Reducerea ajutorului umanitar la care s-a adăugat și recesiunea economică provocată de COVID-19 i-a împins pe refugiații sirieni la un nivel al disperării nemaiîntâlnit. În Liban, nouă din zece sirieni trăiesc acum în sărăcie extremă. Mai mult, pierderea mijloacelor de trai, creșterea șomajului și COVID-19 au împins milioane dintre gazdele lor iordaniene, libaneze, turce și irakiene sub pragul sărăciei.
În același timp, am fost martori la o generozitate extraordinară care a salvat milioane de vieți siriene. Vecinii Siriei au adăpostit milioane de refugiați, asumându-și o responsabilitate imensă. Economia internă, resursele deja limitate, infrastructura și societățile lor sunt supuse unei presiuni enorme.
Dincolo de regiune, un sentiment mai pregnant de solidaritate cu refugiații sirieni a determinat multe guverne să schimbe politicile și să ofere ajutoare autentice refugiaților și țărilor ce găzduiesc refugiați prin relocare, reunificări familiale, vize umanitare, burse și alte căi sigure și legale pentru refugiații sirieni.
Gravitatea acestei crize nu trebuie să slăbească solidaritatea noastră față de sirieni. Dimpotrivă, trebuie să ne dublăm efortul colectiv pentru a sprijini atât refugiații, cât și comunitățile care îi găzduiesc.
Acesta este minimum pe care îl datorăm refugiaților sirieni și țărilor din regiune.
Share on Facebook Share on Twitter
