Refugiată din Sudan își găsește salvarea în cusut

Română | English

Afaf Zarrug a ajuns în România în 2020 fără altă dorință decât să fie în siguranță. Cu toate acestea, în mijlocul pandemiei COVID-19, refugiata sudaneză de 46 de ani și-a găsit un nou scop, datorită noii sale pasiuni pentru cusut.

În așteptarea relocării sale în Norvegia, Afaf locuiește în Centrul de Tranzit în Regim de Urgență (CTU) din Timișoara. Dar nu are timp să se plictisească, întrucât coaserea măștilor de protecție împotriva COVID-19 o ține concentrată și ocupată.

Pe o masă mare de lângă fereastră, totul este pregătit: materialul, foarfeca și fierul de călcat. Afaf alege o țesătură verde intens și mașina de cusut începe să toarcă.

„Am exersat mult înainte de a îndrăzni să arăt și altora prima mea mască. Acum cos multe, de toate culorile și mărimile, pentru oricine are nevoie,” spune ea.

Cine ar fi putut să prevadă, acum câteva luni, modul în care bunăvoința și perseverența lui Afaf aveau să schimbe viața a zeci de refugiați, inclusiv pe a ei însăși? Este un exemplu despre cum o persoană persecutată poate deveni încrezătoare în sine și un lider în comunitatea ei. Toată lumea din CTU îi spune „Mama”.

Crescând în Sudan, într-o familie cu 7 copii, Afaf nu a reușit decât să termine liceul. Amenințată permanent de miliție și neavând o profesie, a plecat în Libia sperând să-și găsească un loc de muncă și o nouă viață.

„Curând după ce am ajuns în Libia m-am căsătorit și mi-am făcut propria familie,” spune ea. „Îngrijeam persoane vârstnice și făceam curățenie. Știam și puțină engleză de la școală, suficient cât să le pot preda copiilor.”

Dar viața în Libia s-a dovedit a nu fi așa cum a sperat ea. „Eram mereu amenințată, așa că am decis să plec din nou, să mă stabilesc într-un loc sigur.”

În acel moment, Afaf era mamă singură. În calitate de refugiat și ca persoană vulnerabilă, ea a fost acceptată în programul UNHCR pentru evacuare și relocare.

A plecat spre România la începutul lui 2020, cu cei doi copii, Mohamed, 16, și Sajeda, 15. „Am petrecut 28 de zile străbătând Sahara într-un autobuz, cu foarte puțină mâncare și apă și lipsiți de somn,” spune ea.

Apoi, familia a zburat mai departe, de la Tripoli. „Când am aterizat în Timișoara, eram extrem de speriată și precaută, dar curând am aflat că lucrurile aveau să se schimbe pentru mine dacă urma să fiu deschisă și încrezătoare,” spune ea.

Afaf și copiii ei au fost primiți cu căldură la CTU, unde, încă de la începutul pandemiei COVID-19, UNHCR și partenerul său AIDROM (Asociația Ecumenică a Bisericilor din România) depun toate eforturile pentru a le asigura refugiaților cele mai bune condiții sanitare și a le ridica moralul.

Afaf Zarrug, 46, din Sudan, și-a găsit un nou scop, datorită noii sale pasiuni pentru cusut. © UNHCR/Stefan Lorint

Afaf Zarrug, 46, din Sudan, împreună cu personalul din Centrul de Tranzit în Regim de Urgență din Timișoara © UNHCR/Stefan Lorint

Afaf Zarrug, 46, din Sudan, împreună cu Nisreen Rubaian, Reprezentanta UNHCR România în Centrul de Tranzit în Regim de Urgență din Timișoara. © UNHCR/Stefan Lorint

Afaf Zarrug, 46, din Sudan, împreună cu Nisreen Rubaian, Reprezentanta UNHCR România și personalul din Centrul de Tranzit în Regim de Urgență din Timișoara. © UNHCR/Stefan Lorint

„Le oferim șansa de a învăța lucruri noi, ceea ce le deschide calea spre a-și dobândi încrederea în sine odată ajunși în țara de destinație”, declară Camelia Nițu-Frățilă, Coordonator al CTU din partea UNHCR. „În timpul pandemiei, realizarea măștilor medicale a fost o idee bună. Am cumpărat mașini de cusut și am organizat un workshop de cusut măști. Refugiații învață ceva nou și astfel contribuie la bunăstarea și siguranța celorlalți.”

„Susținem refugiații astfel încât să aibă mereu o preocupare și să fie creativi, în ciuda condițiilor solicitante și a lungii așteptări de a fi relocați spre destinație finală, așteptare care s-a prelungit și mai mult din cauza pandemiei. Refugiații precum Afaf au nevoie de asta, îi ajută mult,” spune Nisreen Rubaian, Reprezentantul UNHCR în România.

Când i s-a oferit șansa de a învăța să coasă, Afaf nu a stat deoparte. Chiar și până atunci obișnuia să ajute personalul CTU, dând ore de engleză copiilor din centru.

„Afaf este unul dintre cei mai activi și mai implicați refugiați din CTU, muncitoare și plină de compasiune. Ea este unul dintre liderii comunității noastre de refugiați,” spune Camelia.

Cea mai mare teamă a lui Afaf era că atunci când va ajunge în sfârșit în Norvegia, nu își va putea găsi un loc de muncă pentru a se susține pe ea și pe copiii ei. Dar acum este mult mai încrezătoare.

„Această nouă deprindere pe care mi-am însușit-o la CTU îmi dă încrederea că voi găsi un loc de muncă în noua mea țară,” spune ea. „Nu am destule cuvinte pentru a exprima cât de recunoscătoare sunt pentru fiecare oportunitate care mi s-a oferit.”

Share on Facebook Share on Twitter