Beck Corlan își exprimă compasiunea prin muzică de Ziua Mondială a Refugiatului 2020
În timpul discuției cu Beck Corlan despre ce a determinat-o sa cânte despre refugiați © UNHCR/Stefan Lorint
Impresionată de puterea refugiaților de a-și regăsi optimismul după ce au trecut prin clipe grele, o cunoscută cântăreață din România a compus o melodie pe care a dedicat-o „tuturor celor care au trăit momente dificile și încă se mai pot bucura de frumusețea vieții”.
Beck Corlan, 30, este artistă independentă, foarte populară atât în orașul său, Timișoara, cât și în afara lui.
„Prima dată când am înțeles situația reală a refugiaților a fost atunci când am văzut imagini cu trupul băiețelului sirian Aylan Kurdi întins pe țărmul mării. Corpul lui mic; nu am putut să trec peste asta. Am scris în jurnal ceea ce am simțit, apoi am pus totul pe muzică,” spune ea.
Astfel s-a născut piesa “The Voices” („Vocile”), iar Beck alături de trupa ei a fost invitată să o cânte la ediția din acest an a Zilei Mondiale a Refugiatului, în Timișoara.
Din păcate, din cauza pandemiei COVID19, Ziua Mondială a Refugiatului a fost sărbătorită online. Cu toate acestea, campania social media derulată de UNHCR timp de o săptămână în luna iunie, incluzând atât interviuri cu refugiați, transmisiuni live și materiale video, cât și concertul lui Beck, a înregistrat peste 100.000 de vizualizări.
Zaher Alani, 30, muzician din Irak, s-a numărat printre cei care au urmărit concertul. „Melodiile lui Beck sunt tulburătoare și profunde,” a spus acesta. ‘The Voices’ m-a atins la nivel spiritual. A fost simplă dar puternică, cu impact pentru toți cei care au trecut prin experiențe dificile de-a lungul timpului.”
Beck trăiește alături de soțul său, un talentat sculptor suedez, și cei doi copii, într-un apartament spațios dintr-o clădire istorică a Timișoarei. Casa ei este mereu plină de prieteni și copii cărora le predă ore de muzică.
„Ușa mea este întotdeauna deschisă,” spune Beck. “Pe lângă faptul că sunt artist, soție și mamă, sunt prietenă pentru cât mai mulți oameni. E atât de natural pentru mine.”
Beck cântă de când se știe. Născută în Drobeta-Turnu Severin, un orășel pe malul Dunării, a fost mezina într-o familie de muzicieni. „Bunicul meu cânta la diverse instrumente, în timp ce bunica îl acompania cu vocea. Să cântăm a fost mereu ceva firesc pentru părinții și frații mei.”
La vârsta de cinci ani, Beck s-a mutat cu familia la Timișoara și a început să studieze pianul și chitara acustică la Colegiul Național de Artă „Ion Vidu”. „Muzica pe care o învățam la școală era mai mult teorie și rigoare, așa că am simțit nevoia să adaug bucurie și să caut mai multă creativitate,” spune ea.
Beck a crescut cu muzica gospel pe care o cânta la biserică împreună cu familia. „Însă nu m-am putut opri la un singur stil,” spune ea.
„Am fost atrasă de tot ce era diferit față de muzica tradițională românească, de exemplu de ritmurile africane și indiene. De aceea cânt un mix de reggae, funk, soul, jazz și, da, de aceea îmi place să port șalvari și turbane. Oamenii din culturi diferite mă inspiră. Am mulți prieteni refugiați care cântă cu mine, care îmi spun poveștile lor și cărora le dedic muzica mea.”
”Artiști precum Beck sunt o voce pe care nu numai UNHCR, ci întreaga lume trebuie să o audă. Ei sunt dovada vie că diversitatea și incluziunea nu pot aduce decât ceva frumos,” spune Nisreen Rubaian, reprezentantul Agenției ONU pentru Refugiați în România. „Prin valorificarea elementelor culturilor din întreaga lume, artiștii surprind frumusețea unor locuri îndepărtate și poate necunoscute. Arta lor încurajează comunitatea locală să accepte și să cunoască mai bine persoanele care caută refugiu împotriva războiului și persecuției, în țara noastră,” a adăugat ea.
Beck spune că prin muzică poate să-și arate cel mai bine compasiunea față de ceilalți. „De fiecare dată când se întâmplă ceva rău în lume, sufăr pentru victime și simt nevoia să cânt despre asta.”
Empatia și sensibilitatea lui Beck au făcut ca ea să fie interpretul perfect pentru concertul de Ziua Mondială a Refugiatului. Evenimentul a făcut parte din cadrul Timișoara Refugee Art Festival, organizat de Asociația Ecumenică a Bisericilor din România (AIDROM), cu sprijinul UNHCR.
Alături de Beck, pe scenă au fost prezenți Mircea Ardeleanu Jr. (percuție) și Marcelle Poaty-Souami (clape). Beck a cântat piese despre pace și iubire în onoarea celor care au riscat totul pe mare sau pe uscat, în căutarea siguranței.
Desigur, punctul culminant al evenimentului a fost piesa “The Voices”.
Ascultă vocile fraților tăi, surorilor tale,
Auzi copiii cum plâng?
Nu întoarce spatele, nu păstra tăcerea; nu-ți pierde sufletul
Renunțând la iubire…
„Astfel de cuvinte nu sunt confortabile pentru cei ce le ascultă însă oamenii aceștia, refugiații, au trecut prin infern,” spune Beck. „Îi întreb pe ascultători cum pot să-și vadă de viața lor, știind câte lucruri abominabile se întâmplă în lume. Nu pot decât să vorbesc despre toate acestea prin cântecele mele și să încurajez lumea să fie alături de refugiați. Acum, piesa “The Voices” este în topul playlist-ului meu la fiecare concert.”
Share on Facebook Share on Twitter