Refugiați din Ucraina sosesc la un hub de transport aproape de punctul de trecere a frontierei de la Palanca, Moldova, în mai 2022. © UNHCR/Andrew McConnell
Deși se confruntă cu propriile provocări economice, poporul Moldovei și-a deschis ușile și inimile pentru toți cei care fugeau de războiul de amploare din Ucraina și continuă să ofere siguranță și oportunități pentru mai mult de 100.000 de refugiați.
În câteva ore de la invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, la 24 februarie 2022, zeci de mii de familii înspăimântate s-au urcat în trenuri și au format convoaie de mașini îndreptându-se spre vest pentru a scăpa de război. La graniță, înainte de a păși într-un viitor incert, mamele și copiii și-au luat adio cu lacrimi în ochi de la soți și tați, care au rămas în urmă.
Pe măsură ce aceste scene se desfășurau la punctul de trecere a frontierei Palanca, între Ucraina și Moldova, cetățenii moldoveni se mobilizau deja pentru a ajuta refugiații sosiți. Donațiile de alimente, haine călduroase și pături se ofereau la punctul de trecere a frontierelor, urmate de oameni veniți cu mașini personale pentru a pune la dispoziție transport, iar în același timp, familiile din întreaga țară și-au deschis ușile pentru toți cei refugiați.
Printre ei se aflau Zaharii și Tatiana Aramă, un cuplu care administrează o pensiune înconjurată de câmpuri și vii la câțiva kilometri de punctul de trecere a frontierei Palanca. Când refugiații au început să treacă în număr mare granița, familia Aramă s-au alăturat mișcării, oferind mese calde, locuri de dormit, deschizând pensiunea pentru familiile din Ucraina și, când toate locurile au fost ocupate, amenajând locuri de dormit în propria lor casă.
„Vezi oameni în dificultate, speriați… este un gest uman să ajuți,” a declarat Zaharii reporterilor în 2022. „Așa am fost crescuți. Am făcut ce trebuia să facem.”
Dezvoltarea unei comunități
Această primire călduroasă s-a repetat în întreaga Moldovă, în ciuda faptului că este o țară cu multe provocări și cu resurse limitate. Cu o populație totală de doar 2,5 milioane, țara a înregistrat peste 1 milion de persoane din Ucraina care au trecut granița de la începutul războiului pe scară largă, iar peste 100.000 de refugiați sunt încă găzduiți aici, la aproape trei ani după.
Angajamentul poporului moldovean depășește răspunsul de urgență. Este un proiect pe termen lung de incluziune și construire a comunității, unde refugiații nu sunt doar primiți, ci și sprijiniți cu instrumentele și oportunități necesare de a contribui la noua lor societate. Cetățenii moldoveni, organizațiile societății civile și autoritățile lucrează împreună pentru a se asigura că acești noi membri ai comunității au acces la educație, locuri de muncă și servicii sociale, promovând un sentiment de apartenență într-o țară străină.
Desenul unui copil pe care scrie „Mulțumesc Moldova” este agățat la fereastra unei fabrici din Chișinău, transformată în spațiu de cazare pentru refugiații din Ucraina. © UNHCR/Caroline Bach
În semn de recunoaștere a sprijinului remarcabil și a solidarității pe care le-au arătat față de peste 1 milion de refugiați din Ucraina, poporul Moldovei va primi o mențiune de onoare la ceremonia Premiului Nansen pentru Refugiați 2024 al UNHCR, care va avea loc la Geneva la data de 14 octombrie.
Olena Prysyazhniuk a sosit în Moldova împreună cu părinții și cele două fiice ale sale în prima zi a invaziei pe scară largă, după ce a fugit din casa ei din Vinița, situată la aproximativ 100 de kilometri la nord de Moldova.
,,Să fiu sinceră, nu am planificat să merg în vreo țară anume. Moldova a fost cea mai apropiată,” a spus Prysyazhniuk. ,,Am fost primiți aici cu multă grijă și sprijin. Dragostea pe care am primit-o aici ne-a ajutat să ne vindecăm și ne-a convins să rămânem.”
Olena Prysyazhniuk, refugiată ucraineană, stă lângă un lac unde practică în mod regulat paddleboard în capitala Moldovei, Chișinău. © UNHCR/ProImagine
La o săptămână de la sosirea în capitala Chișinău, Prysyazhniuk și-a găsit un loc de muncă și o cazare la o familie gazdă. După ce s-a adaptat, Olena – fostă angajată a consiliului local din Vinița, a înființat două ONG-uri în Moldova care promovează colaborarea internațională prin proiecte educaționale, sportive și culturale. De asemenea, Prysyazhniuk și-a urmat pasiunea pentru stand-up paddle boarding (SUP) prin înființarea Clubului de SUP Family.
,,M-am simțit împlinită și necesară pentru că ajutam oameni ca mine,” a explicat Prysyazhniuc. „Cred că doar atunci când te ajuți pe tine însuți poți ajuta și pe alții’’.
Țară mică, inimă mare
Igor Calancea este Vice-Director Regional al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, raionul Căușeni din sudul Moldovei, și a fost implicat în înființarea de către Guvern a unei facilități de tranzit lângă punctul de trecere a frontierei Palanca, care a devenit și principalul punct de intrare pentru refugiații din Ucraina.
,,Modelarea unei tabere nu a fost un exercițiu nou, dar să vezi atât de mulți oameni îngrijorați cerându-ți ajutorul a fost un moment nou și foarte emoționant. Nu mai văzusem niciodată atâția oameni mobilizați pe întreg teritoriul Republicii Moldova,” a spus Calancea. „Oamenii veneau pur și simplu să se ofere ca gazde sau să aducă mâncare și provizii. A fost ceva special și extraordinar, ceva care te făcea să îți dai seama că nimic nu este pierdut.”
Pe măsură ce Calancea reflecta asupra efortului colectiv al țării de a primi refugiați din Ucraina, mândria pe care o simțea văzând cum poporul Moldovei face față provocării era evidentă.
,,Toată lumea s-a mobilizat, iar acum, în 2024, putem spune că, începând cu reprezentanți ai celui mai înalt rang de conducere guvernamentală și până la cel mai obișnuit cetățean, toți au adus o contribuție primordială. Așa cum spune poporul nostru, suntem o țară mică, dar cu inimă mare.”
Pentru a citi textul în limba engleză, vă rugăm să accesați: Moldovans honoured for their warm welcome to refugees from Ukraine | UNHCR
Distribuie pe Facebook Distribuie pe Twitter
