Clubul Femeilor și Copiilor Refugiați din R.Moldova – o oază de liniște și pace

Când am ajuns la Centrul de Caritate, tocmai se desfășura atelierul de origami. Prin intermediul creațiilor, copii refugiați, dar și mamele spun că socializează și se relaxează.”Fac o corăbioară din hârtie, mai avem câteva și le vom pune să plutească pe apă. Ne place aici, este ca o a doua casă. Avem ore de limba arabă, ore de origami. Vin copii care vorbesc și româna, și araba, și rusa, este interesant ”, ne spune Iuser, în vârstă de 13 ani. A venit la Centru împreună cu mama sa.”În Irak este război, oamenii au probleme. Aici este liniște, oamenii sunt primitori”.

Amalid este una dintre cele mai bune studente ale Facultății de Arhitectură a Universității Tehnice din Moldova, iar la Clubul Femeilor și Copiilor Refugiați îi învață pe micuți limba arabă. ”Copii nu cunosc această limbă, dar îi ajutăm și le explicăm. Folosim manuale și e mai simplu, avem și poze, învățăm alfabetul”.

Femeia consideră că, ”dacă îți place țara în care locuiești, trebuie să înveți limba, asta este cel mai important”. ”Colegii la universitate sau oamenii în stradă  mă întreabă dacă sunt din România, Italia întrucât spun că vorbesc frumos română. Când le spun de unde vin, ei se miră”.

Aflu că pentru multe femei, care au fost nevoite să plece din țările lor de origine din cauza unor conflicte armate sau din cauza persecuției, Clubul femeilor și Copiilor din R.Moldova ”este o adevărată oază de liniște și pace”. ”Vin femei din Uzbekistan, Afganistan, Tadjikistan, Siria, Libia, Iordania. Sunt spuse multe lucruri interesante și ne prind bine. Ceea ce este esențial că toate femeile sunt egale în drepturi”, povestește Amalid din Irak.

Și Mais din Iordania pare încântată de activitățile Clubului Femeilor și Copiilor Refugiați. „Suntem departe de părinți și rude, ne este greu că nu avem cu cine comunica, dar aici la Centru avem persoane de aceeași religie, cunosc aceeași limbă, au aceleași tradiții, gânduri. Copii noștri se integrează ușor. Aici marcăm împreună și sărbătorile naționale, am sărbătorit și Anul Nou, și Paștele, am vopsit ouă, am aflat mai multe despre tradițiile din R.Moldova. Este frumos, altfel petrecem sărbătorile împreună”.

Mais a ajuns pentru prima dată în R.Moldova, în 2002. Atunci a început să-și facă studiile la Universitatea de Stat ”Nicolae Testimițeanu”, Facultatea Medicină Generală. În 2009, a absolvit universitatea și a revenit în Iordania, împreună cu familia sa. Diploma de studii din R.Moldova însă nu i-a fost recunoscută și prin urmare nici loc de muncă nu și-a putut găsi, mărturisește femeia. Mai târziu, a ales din nou R.Moldova.

”Oamenii de aici ne acceptă, fără probleme, chiar dacă avem alte tradiții, cu o altă religie, altfel suntem îmbrăcate. Nu ne-a fost dificil să ne integrăm. Cetățenii moldoveni ne ajută și ne sunt aproape când avem nevoie. În Iordania nu prea se întâmplă așa ceva”, ne mai spune Mais, în vârstă de 34 de ani.

Clubul Femeilor și Copiilor Refugiați este desfășurat, marți și joi, la Centrul de Caritate pentru persoanele care au solicitat protecție internațională. Djavid Packnehad din Afganistan este șeful acestui centru. ”Este un bun prilej pentru femeile refugiate sau solicitante de azil de a se întâlni la un loc. Majoritatea femeilor sunt musulmane, ele nu merg la restaurante, baruri, parcuri, dar aici își găsesc un refugiu. Ele aici vorbesc și se simt liber, vorbesc araba, româna. Se odihnesc pentru câteva ore, se relaxează”.

Și pentru că au rămas zile numărate până la începerea unui nou an de studii, iar mulți pici frecventează acum cu regularitate Centrul, l-am întrebat pe Djavid cum se integrează copii refugiați în sistemul de învățământ din R.Moldova. ”Mulți copii refugiați sunt veniți din Siria, Afganistan, Irak. Ei merg la școală, grădiniță și aici învață limba română. Nu avem probleme. Desfășurăm diverse activități, muncim cu profesorii, directorii de școli și grădinițe, le povestim despre viața celor care au fost nevoiți să-și părăsească locuințele, ce probleme au avut, de unde au venit în R.Moldova. Le explicăm că acești oameni nu sunt periculoși pentru societate, școală și grădiniță. Copii refugiați au nevoie de ajutor și înțelegere din partea cetățenilor moldoveni”, afirmă Djavid Packnehad.

În R.Moldova au ajuns în jur de 500 de refugiați, cei mai mulți fiind din Siria, Ucraina, Irak, Afganistan. Bărbații în mare parte muncesc, iar femeile stau acasă și au grijă de copii. Doar câteva dintre ele își fac studiile universitare sau au un job.În prezent, în jur de 40 de copii refugiați sunt înscriși la grădinițele și școlile din țară.