Incertitudine juridică
Există diverse motive pentru apatridie, inclusiv conflictul dintre legislaţii, transferul de teritoriu, legi privind căsătoria, practici administrative, discriminare, şi lipsa de înregistrare a naşterilor, renunţarea şi ridicarea cetăţeniei. Astăzi apatridia este o problemă masivă, care afectează aproximativ 4,4 milioane de oameni din întreaga lume, rămaşi fără cetăţenie. Într-o lume formată din state, problema apatridiei rămâne o anomalie evidentă, cu efecte devastatoare asupra vieții a milioane de oameni din întreaga lume care trăiesc fără nicio naționalitate.
În octombrie 2013, Înaltul Comisar al ONU pentru refugiați a solicitat „angajamentul total al comunității internaționale de a pune capăt apatridiei „2. Planul de acțiune global pentru a pune capăt apatridiei: 2014 – 2024 (Planul de acțiune global), elaborat în urma consultării cu statele, societatea civilă și organizațiile internaționale, stabilește un cadru orientativ alcătuit din 10 acțiuni care trebuie întreprinse pentru a pune capăt apatridiei în termen de 10 ani. Cu condiția să existe o conducere adecvată și o punere în aplicare eficientă a Planului global de acțiune, apatridia poate fi eliminată în decurs de un deceniu. Planul de acțiune global include acțiuni pentru:
– a rezolva situațiile existente de apatridie;
– prevenirea apariției unor noi cazuri de apatridie; și
– o mai bună identificare și protecție a apatrizilor.
Cele 10 acțiuni pentru a pune capăt apatridiei sunt:
Acțiunea 1: Rezolvarea situațiilor majore de apatridie existente.
Acțiunea 2: Asigurarea faptului că niciun copil nu se naște apatrid.
Acțiunea 3: Eliminarea discriminării de gen din legile privind cetățenia.
Acțiunea 4: Prevenirea refuzului, a pierderii sau a privării de cetățenie pe motive discriminatorii.
Acțiunea 5: Prevenirea apatridiei în cazurile de succesiune a statelor.
Acțiunea 6: Acordarea statutului de protecție migranților apatrizi și facilitarea naturalizării acestora.
Acțiunea 7: Asigurarea înregistrării nașterilor în vederea prevenirii apatridiei.
Acțiunea 8: Eliberarea documentelor de naționalitate pentru cei care au dreptul la acestea.
Acțiunea 9: Aderarea la Convențiile ONU privind apatridia.
Acțiunea 10: Îmbunătățirea datelor cantitative și calitative privind populațiile apatride.
România a ratificat cele două convenții în 2006, menținând însă rezerve la Convenția din 1961. UNHCR Romania promovează în present ridicarea rezervelor și stabilirea unei proceduri de determinare a statutului de apatrid.
UNHCR este mandatat pentru a lucra cu guvernele pentru a preveni apatridia, pentru a rezolva cazurile apărute şi pentru a proteja drepturile apatrizilor în toate ţările din lume.
UNHCR se implică activ în crearea şi dezvoltarea unor mai bune cadre legislative naţionale şi a unor mecanisme specifice pentru rezolvarea problemei de apatridie şi pentru a permite persoanelor apatride să-şi exercite drepturile fundamentale ale omului şi cele legate de cetăţenie.
În 4 noiembrie 2014 UNHCR a lansat Campania globală ”I Belong” / ”Eu Aparțin” ce are ca scop eradicarea apatridiei până la finele anului 2024.